Mitul nr.3: Nou nascutul nu stie sa-si tina respiratia sub apa?

Sa incepem deci cu inceputul:
oxigenul necesar sustinerii vietii vine din placenta prin cordonul ombilical, acesta oxigeneaza creierul fatului inca din perioada gestatiei. Insa in acelasi timp, fatul efectueaza o miscare ritmica a muschilor intercostali si a diafragmei deja din saptamana a 10-a a sarcinii.
lichidul produs de catre plamani, aflat acolo, se aseamana cu sucul gastric produs de stomac si are o compozitie chimica bine definita. Acest lichid ajunge din cand in cand in gurita fatului si este din nou inghitita de catre acesta.
deci lichidul care inconjoara fatul, adica lichidul amniotic nu ajunge in sotmac sau in plamanii fatului, ci doar in gurita sau in nasul fatului in timpul gestatiei.
cam cu aproximativ 24 pana la 48 de ore inaintea inceperii travaliului, fatul elimina o prostaglandina E2, care va inhiba acea miscare ritmica care imita respiratia toracelui, si astfel alimentarea cu sange se va produce cu preponderenta spre organele vitale precum si spre creier.
Cand bebelusul se naste si nivelul acelor hormoni E2 este inca ridicat, acei muschi ai respiratiei nu vor functiona la capacitate maxima. Deci cu alte cuvinte, nou-nascutul nu va simti nevoia sa inspire.
Temperatura lichidului amniotic in care fatul a stat timp de aproximativ 9 luni, va fi aceeasi cu temperatura apei (37 de grade Celsius) in care se va naste copilasul, si atunci trecerea va fi una lina, neobservabila de catre nounascut. Iar asta inseamna ca daca fatul nu experimenteaza o diferenta intre inainte si dupa, nu va schita niciun gest pentru a-si schimba modul de oxigenare, adica prin cordonul ombilical. Deci nascut sub apa, nou nascutul nu va avea tendinta sa insprie acea apa din bazinul de nastere.
pentru ca apa potabila din bazin are o consitenta hipotonica, iar lichidul aflat in plamanii nounascutului are o consistenta hipertonica – adica de o densitate mult mai mare decat apa-, apa din bazinul de nastere nu va trece de laringele copilasului, pentru ca laringele este acoperit cu o serie de papile gustative, chiar mai multe decat are limba. Din acest motiv, in cel mai rau si improbabil caz nou nascutul gustand apa o va inghiti, dar nu o va inspira, deci nu va permite trecerea in plamani.
Acest reflex autonom ajuta copilasul sa se hranesca mai tarziu cu lapte matern. Bebelusul va sti sa diferentieze datorita acelor papile gustative, gustul laptelui matern, de cel al laptelui de vaca, si la nastere stie sa diferentieze gustul lichidului amniotic de cel al apei.
Intr-un paragraf mai sus am discutat despre reflexul automat al bebelusilor la scufundare in apa sau orice fel de lichid, si la faptul ca acestia functioneaza pe un soi de pilot automat pana la aproximativ 3-4 luni, si nu inghit sau aspira acel lichid, tinandu-si respiratia pentru cateva secunde bune.