Blog Ditta Depner Bine ai venit in luma nasterilor frumoase si implinitoare!
Buna Ditta,
Povestea mea incepe cu multi ani in urma, asteptand un Bebe cu disperare. Am trecut prin toate starile posibile, de disperare la acceptare.
Facand analize, am descoperit prolactina marita si stiam foarte bine ca acest nivel poate fi influentat si de stres.
Au urmat ecografii care au venit cu diagnosticul de polipi.
In ianuarie 2020 am avut operatia pentru polipi. Si ne pregateam sa incepem procesul de inseminare in vitro.
Am stat si am analizat mai in profunzime si pana la urma am zis NU.
Cred, ca dupa mult timp a fost prima decizie, care a venit simplu si natural.
Stiam ca in lumea asta exista multi copii, care ar putea gasi o familie in noi.
Am inceput sa ma relaxez si iata ca acum vad lumea altfel.
In martie 2020, la inceput de pandemie, s-a intamplat minunea – test de sarcina pozitiv cu tot cu analizele proaste…
Am decis sa am o atitudine pozitiva pe tot parcursul sarcinii, desi am fost incredintata ca nu va fi usor ( pentru ca aveam deja 35+ plus ca trebuia sa renunt la betablocante, samd).
Stiam de tine si de toate cursurile tale si asa am inceput sa le urmaresc intens.
Se presupune ca ca Si moasa ar fi trebuit sa am toate cunostintele necesare, dar s-a adeverit ca aveam nevoie de tine.
Tu ai fost ploaia din desert.
Am invatat sa ma accept si cel mai important sa ma pregatesc pentru momentul cand voi face cunostinta cu minunea mea.
Cred, ca cel mai important lucru pe care l-am invatat, a fost ca in travailiu sa accept durerea si sa stau intr-o pozitie gravitationala, naturala.
Mi-am dorit mult sa ajungem la macar 37 de saptamani…si am ajuns.
Intr-o noapte apoi, au inceput contractiile, dar nu m-am panicat deloc, am asteptat rabdatoare si le-am cronometrat.
Nu am avut contractii regulate, dar simteam ca se intensificau.
In dup-amiaza urmatoare, dansand “Jerusalema”, am plecat la spital.
Mi s-a spus ca o sa mi se faca cezariana in acea noapte, dar nu sunt o urgenta…
In mai putin de 3 ore alergau cu patul de spital sa ma duca la sala. Sara mea era foarte dornica sa ne cunoasca.
Pentru ca era in prezentatie pelviana, niciun medic nu s-a incumetat la o nastere fireasca. Nu au reusit nici s-o intoarca inainte.
La sfarsit de roman, vreau sa iti spun MULTUMESC, pentru ca existi si ca m-ai ajutat sa am un travaliu, cum numai in vise poti sa ai.
Esti minunata Si Esti dovada pura ca ingerii sunt printe noi.
Gabriela Diana
