Dragi burtici, vă doresc nașteri blânde

Bună tuturor! Dacă tot mai sunt burtici, poate ajută pe cineva povestea noastră. Aproape că nu îmi vine să cred cum a trecut timpul….

În 2 iulie la 10 dimineața au început contracțiile și exact cum spunea Ditta ce ne mai amuzam noi. Eu eram convinsă că sunt contracțiile de antrenament deși aveam 39 de săptămâni și 4 zile, iar Cristi era bucuros că a început travaliu și vine bebe. Dragilor au început negocierile cu plecatul la Oradea având în vedere că orele treceau și contracțiile erau tot mai intense. Ideea e că toată ziua l-am trimis de acasă ba cu câinele la veterinar, ba până la mama, ba la easybox etc. Eu am vrut să evit spitalul.

Ne-am pregătit pentru orice scenariu, dar tatăl se simțea mai în siguranță la spital, așa că atunci când am realizat că pentru el e mai liniștitor așa și că doar așa se relaxează și el și eu pot să îmi văd liniștită de treabă am zis: hai la Oradea. Trecusem de primele etape de travaliu activ, de platou, deja mă gândeam în sinea mea la mama, că demisionez (aveam 12h de travaliu), dar nu ziceam nimic.

Pe măsură ce ne apropiam de spital a început furtuna. Simțeam că totul se curăță și se pregătește pentru că un bebe e pe drum. Ajunși în fata spitalului nu puteam să ne dăm jos din mașină atât de tare ploua și eu mă rugam să nasc acolo, nu în spital. Tot drumul am vorbit cu bebe pentru că pe mine mă sperie spitalele și atunci când am fost la discuții cu doctorița și restul echipei medicale mi s-a făcut extrem de rău (am cam alertat asistentele) și numai bine ne-au pus ștampila ” ăștia-s dinaia cu nu vrem nimic și ea are frică de ace și de spitale” și uite așa ne-au lăsat în pace.

Pentru mine faptul că eram în apă era perfect, problema mea era că bazinul se afla în spital, dar a trebuit să fac pace cu asta și să mă mobilizez. Mi-am luat căștile și m-am concentrat pe ce pot face eu. Tot personalul medical a fost extrem de discret (tatăl a dus un dulce bun și a fost ferm că dacă intervin la mine e mai rău că am fobie de spital).

Cristi îmi dădea plasmă, îmi punea comprese cu apă rece pe frunte, mă ținea de mână, si am avut o moașă cu niște mâini divine care mă apasă pe niște puncte de mă liniștea incredibil și uleiul de durere la mine a funcționat de minune. Singură mi-am cerut gura de șampanie când am știut că am ajuns acolo, în capul meu a ajuns gândul „vreau la mama”, dar nu am zis nimic, nu am făcut gălăgie și când am zis că gata, atâta a fost, îmi luam în gând „la revedere” de la viață am început să îi simt căpșorul.

Instant m-a luat o stare de fericire, zâmbeam, iubeam pe toată lumea, m-am surprins zicând „hai la mama minune dulce ce-mi ești”, iar la următoarea contracție a ieșit capul complet și corpul suuuuuper lin. Am ieșit din apă, în maxim 10 minute din 3 contracții a ieșit placenta. Ne-a întrebat moașa dacă vrem să păstrăm placenta. Am stat cu bebe în permanență, au lăsat cordonul să pulseze, am refuzat aspirarea, vaccinuri, vitamina k, recoltarea de sânge pentru Rh etc. Pentru că am născut duminica și spitalul era plin, ne-a lăsat să stăm în salonul în care am născut și a stat și tatăl cu noi aproape toată ziua. Următoarea zi am cerut externarea și am ajuns acasă.

Exact ce zicea Oana pe semnătură, vin pe rând măcar Rh, măcar bilirubină și tot așa. Eu am jucat cartea îmi e frică de ace și de spital și agit copilul inutil, deci vreau acasă și nu vă atingeți de copil. Bebe a umplut zdravăn 2 scutece de meconiu, pipi l-am bifat, am păstrat „dovezile” ( eram cu scutecele pe masă ) și le-am folosit ca argument la externare, plus că nu m-au cusut, deci nici eu nu eram „motiv” să mai stăm, așa că au început ei cu icter, cu scădea în greutate, au văzut că știu, și m-au lăsat în pace și și-au încercat norocul cu tatăl.

Ghinion pentru ei și aici. Și în salon am stat singură probabil numai să nu dau idei și la altele. Moment amuzant, că doar nu se putea altfel… după ce am născut minute bune nu am știu în continuare ce este bebe băiat sau fată și doctorița îi spune tatălui să se uite și Cristi spune: fetiță. Doctorița întreabă: dar scrotul nu îl vedeți cât e de genoros?… În concluzie am fost foarte fericită și conștientă.

Mă bucur enorm că am reușit să driblăm sistemul pe cât mai mult posibil (Nu ne-a așteptat nimeni cu brațele deschise chiar au fost ușor aroganți la planul de naștere, au fost și replici mai dure cu ecograf, analize, o anumită doamnă neonatolog etc., dar am găsit oameni cu suflet și am mizat pe suntem clienți, nu pacienți). Recuperarea merge foarte bine, alăptarea e minunată (povestim mult) și toți spun că am avut noroc, dar când am zis de curs mi-au zis „ați dat atâția bani și nu v-a arătat să schimbați un scutec”, când am zis de bowen au zis „ce, nu e nici măcar masaj și mai mergi?”, când citeam cărți îmi spuneau că sunt bani aruncați pe ferestră, nu așa se crește un copil, când am zis de plasmă mi-au zis că e doar apă sărată, când am zis de tonicul de terra apis au zis să las prostiile și să iau vitamine că o să îmi pice dinții și părul, când am zis de curmale și ananas au zis că astea sunt prosti.

Da, au dreptate am avut noroc, un noroc pentru care am muncit luni de zile. A meritat fiecare noapte când am adormit cu meditațiile Dittei, încercările mele artistice deși nu mă recomandă talentul, a contat să știu că există sprijin pe acest grup și că nu suntem nebuni cum ne vedeau cei din familie mai ales când Cristi spunea că vrea să participe la naștere. Dragi burtici vă doresc nașteri blânde și oameni care să vă susțină în această experiență intensă, dar atât de magică.

Dragi mămici vă felicit din suflet pentru că știu că puiul meu în lumea asta se va intersecta cu alte suflete aduse pe lume de oameni minunați care au vegheat cu grija momentul venirii lor pe această lume. Sunteți părinți minunați și am fost aleși de niște suflete extrem de curajoase. Mulțumim @Ditta pentru tot! Ești ca o zână bună pentru aceste suflete. Ca om nu am putut decât să-mi doresc acest copil minunat, iar acum ca mamă nu pot decât să mulțumesc pentru acest dar minunat restul nu îmi aparține. Acum o săptămână eram în travaliu și începea aventura vieții lui…

Loredana U.