Mi-au spus ca nu pot naste natural pentru ca: cezariana anterioara, varsta, copil prea mare….

#nvdc #nastereacasa

Acum cat inca e proaspat in minte si un pic m-am mai limpezit si eu incat sa constientizez ce s-a intamplat am zis sa las scrisa povestea nasterii lui Rafael.

Fac asta pentru ca mi s-au cerut detalii si cu scopul de a impartasi despre o alta fateta a nasterii diferita de cea din spital, caci da e posibil inca sa nasti cu blandete departe de protocoale seci, gandite primordial pentru personalul medical, nu pentru mame.
Din start vreau sa precizez ca nu stabilesc eu cum e bine sau rau sa nasti, caci fiecare situatie e diferita, fiecare persoana e un alt univers si ceea ce pentru mine e bine pentru altul poate fi total gresit.

Povestesc despre ce am ales eu ca e bine pentru mine in ideea ca rezoneaza si alte persoane cu experienta mea si mai au nevoie de un gram de incredere pentru a trai ceva similar.

Pentru mine aceasta nastere a venit, la aproape 40 de ani, dupa 15 ani de la nașterea primului copil prin cezariana la rece si anestezie totala. Nu stiam nimic despre cum e un travaliu si ce simte corpul cand copilasul se hotaraste sa vina pe lume si imi doream sa vindec experienta asta.

Pregatirea nasterii lui Rafael a inceput anul trecut cand mai multe dintre prietenele mele au nascut si ascultandu-le povestile nasterilor lor simteam cum vindec putin din ceea ce traisem eu la venirea Laurei, adolescenta mea draga.

A urmat cursul cu Ditta Depner in februarie anul acesta si urmat sfaturile primite acolo de-a lungul sarcinii, adica: stat cat de mult in natura, hranit mintea cu afirmatii, meditatii si corpul cu yoga pentru gravide, exercitii de respiratie, aromaterapie, osteopatie, chiropractica si sufletul cu incredere si multa conectare.

Ultimul trimestru a fost cu multa odihna si rupt mintea de la activitatile zilnice si multumesc universului ca am putut sa fac asta fara griji.

Pe data de 16 iulie aveam in plan sa merg la seminarul lui Feli Popescu organizat la Piatra Neamt, numai ca in dimineata aceea pe la 3:40 Rafael al nostru s-a hotarat sa dea semne ca vine si a rupt membranele. Eu inca ma gandeam ca pot merge la seminar ca sigur mai dureaza pana nasc, insa nu a fost posibil.

La scurt timp au inceput si contractiile care erau scurte si la distanta mare, dar destul de intense.

Eu si Rafael am avut asa o intelegere sa imi dea semn din timp ca sa ajunga doula noastra in timp util, numai ca ea a fost prinsa de niste evenimente si nu putea pleca, asa incat am hotarat impreuna ca pana ajunge ea, cand se indesesc contractiile sa chemam moasa.

Bun, planul era facut, mai departe trebuia doar sa monitorizez contractiile.

Mi s-a explicat ca asta era doar un pretravaliu care poate dura cateva ore sau cateva zile. Contractiile fiind destul de intense nu prea puteam dormi decat in reprize foarte scurte.
Pusesem in difuzor uleiurile pregatite pentru aceasta etapa: Adaptiv, Petitgrain, Roman Chamomile, Bergamot, Balance si pe telefon meditatiile de la Ditta ascultate toata sarcina precum si alte clipuri cu afirmatii despre nastere.

Am tinut aproape cu moasa si doula, anuntandu-le de fiecare modificare, iar pe 17 iulie seara dupa ce a adormit copiii a venit si draga mea prietena Oana Mihaila si a mai stat cu noi.

Cunoscandu-ma, draga mea Onuca a simtit ca eu cautam sa aman inconstient travaliul activ pentru ca voiam sa o am si pe Doula LaVie (Lavinia Ungureanu) alaturi asa incat insista sa ma centrez pe interiorul meu ca sa scurtez procesul, fiind deja destul de obosita, mintea mea insa nu prea intelegea si refuza sa vada ca ar fi vreo problema.

Fac observatiile astea acum, caci atunci mie mi se parea ca sunt detasata si doar astept contractiile alea adevarate.

A mai trecut o noapte si totusi un efect a avut discutia cu ea, caci a doua zi dimineata lucrurile deja se precipitau, asta si pt ca am acceptat ca ok doula mea nu o sa fie prezenta si tre sa merg mai departe, asadar ma deblocasem si pornisem travaliul activ.

Odata anuntata, a venit rapid moasa, eram dilatata 5-6 cm daca imi amintesc bine si contractiile erau tot mai dese, lungute si intense. Am stat în apă, dar mi se părea că nu mă prea ajută, asa ca m-am plimbat destul de mult, căci în picioare nu erau asa intense si la fiecare contractie, mainile moasei, ale sotului sau ale Oanei erau pe mijlocul meu masandu-ma si aplicandu-mi amestecuri de uleiuri ce contineau: Deep Blue, Copaiba, Palmarosa, Clove, Helichrysum, Marjoram diluate in ulei de arnica si de galbenele.

Oana, care a stat cat de mult s-a putut cu mine, cu toate ca are 3 copilasi dintre care un bebica de numai un anisor, imi aplica ulei Rose (are vibratia cea mai mare) pe tample, imi soptea cuvinte incurajatoare si imi spunea sa vizualizez cum cu fiecare contractie bebe e tot mai aproape de momentul nasterii.

Apa/lichid amniotic a tot curs si destul de mult caci el se reface continuu, nicidecum nu ramane copilul pe uscat, e doar un mit, iar la un moment dat am observat meconiu, care poate fi eliminat de bebe din motive mecanice si/sau emotionale.

Posibil sa fi avut legatura tot cu schimbarea de plan pe care am acceptat-o mai greu, ca si o faza de rezolvare.

M-am panicat putin, insa m-a linistit rapid moasa, i-a verificat bataile inimii lui bebe si totul era bine.

Timpul se condenseaza in astfel de momente, caci mintea, corpul si sufletul sunt centrate doar pe nastere si nimic altceva, astfel ca nu stiu cand s-a facut seara si am auzit-o pe Oana spunand ca tre sa ajunga si Lavi.

Eram cu mintea hai hui, dar stiu ca m-a bucurat enorm vestea.

Odata ajunsa si ea, am simtit si mai multa incurajare si blandete, in urechile mele erau doar cuvinte calde si de sustinere care real ma ajutau sa merg mai departe, iar degetele ei pe spatele meu le simteam mereu cele mai calmante.

Am primit in continuare uleiuri atat intern, aromatic cat si pe piele pe punctele cheie, remedii homeopate, comprese calde, plasma, mangaieri.

Am stat in apa, pe scaunul de nastere, in bratele celor prezenti, intinsa pe saltea, in functie de nevoile mele si ale lui bebe si la un momendat in acea noapte i-am putut atinge capusorul lui Rafael.

Dimineata cu soarele care batea deja prin geam luminos si vesel s-a nascut puiul de om, cantarind 4,25 kg si masurand 53 cm.

Corpul uman este atat de inteligent gandit, incat atunci cand e necesar capul copilasului se modeleaza dupa nevoile corpului mamei fara sa aiba de suferit, asa se face ca si Rafael a iesit cu capul destul de țuguiat, dar in decurs de cateva ore a fost rotunjor la loc.

Imi venea sa rad de avertizarile medicului care mi-a facut ecograful la 36 de saptamani, singurul ecograf dealtfel caci sunt destul de daunatoare, cum ca e prea mare copilul si nu o sa pot naste natural – inca un mit daramat.

Puiul de om a stat pe pieptul meu inca din primele secunde, pana cand s-a scurs tot sangele din placenta in corpul sau (aprox 150 ml sange care ii apartine lui) si cordonul ombilical nu a mai pulsat, i-a fost uns capusorul cu uleiuri pretioase de Tamaie si Trandafir si apoi i-a fost taiat cordonul de catre taticul lui.

Placenta s-a nascut si ea doar ridicandu-ma putin, iar perineul meu un pic fisurat, a primit un binemeritat masaj cu uleiuri.

Au fost momente unice, clipe de conectare maxima de care m-am putut bucura in tihna, Rafael fiind in fiecare clipa ori cu mine, ori cu tati care i-a si facut impreuna cu doula prima lui baita.

Ma uit pe poze si pe filmarea expulziei si simt un val de imensa iubire care ma inunda si inca nu sunt capabila sa gasesc cuvintele potrivite pentru a-mi exprima recunostinta fata de univers pentru puterea imensa pe care am primit-o, pentru remediile lasate in natura pentru noi si pentru tot sprijinul acordat de oamenii minunati pe care i-am ales sa ma insoteasca in aceasta experienta.

Drumul meu pana aici, pana la acest mod de gandire, pana la aceste alegeri fara intepaturi, fara proceduri si analize invazive, fara oxitocina in vena, fara graba binecunoscuta din majoritatea spitalelor, fara vitamina K, fara lampa, fara obligativitatea de a sta musai intinsa intr-un pat cat nasti, s-a construit in timp (am povestit mai multe aici: https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=297569172352371&id=100062978721470 ) si am de multumit comunitatii DoNectar si Dittei pentru fiecare „caramida” pusa la construirea celei ce sunt azi.

Nasterea lui Rafael marcheaza un punct foarte important in viata mea si stiu ca venirea lui are sa-mi ofere inca multe lectii si transformari.

Tot ce am relatat aici sa va fie de folos celor care rezonati cu alegerile mele, iar celorlalti care aveti alte convingeri va doresc sa gasiti in voi blandetea de a nu judeca alegeri diferite de ale voastre.

Gand bun!