Ia-ma cu tine oriunde mergi, mami!

 
 
Purtatul copiilor – o metodă străveche
Ştiaţi că popoarele din ţările asiatice sau africane încă îşi mai poartă copiii în ziua de astăzi ca pe vremuri, şi conform studiilor făcute, aceşti copii sunt mult mai atenţi la tot ceea ce-i înconjoară, sunt mai liniştiţi, nu plâng fără motiv şi sunt mult mai sociali, mai activi şi întreprinzători, multumiţi şi zâmbitori?
Această apropiere prin purtarea bebeluşului, apropiere care continuă şi după perioada de sarcină, este atât de vitală pentru dezvoltarea copilaşului, încât ar trebui mult mai mult insistat pe acest subiect. Dar, din păcate, cum trăim într-o societate axată doar pe consum, aceasta te învaţă mai degrabă că ai nevoie de cel puţin 3 cărucioare şi alte zeci de accesorii care, vezi Doamne, să nu te pună în ”pericolul” de a-ţi răsfăţa copilul. Nimic mai greşit decât asta.
Mitul bebeluşilor şantajişti
Să vă spun un secret: nu există bebeluşi şmecheri şi oportunişti care să-şi exploateze mama. Până la vârsta de aproximativ 6-7 luni, un bebeluş nu ştie ce-i acela ”şantaj”. Există doar bebeluşi neajutoraţi într-un corp care nu le poate satisface singur toate cerinţele şi nevoile primare, aşa cum se întâmpla mai odinioară în pântecul mamei, unde aveau constant aceeaşi temperatură de 37 de grade Celsius, erau hrăniţi ori de câte ori vroiau prin placentă, erau legănaţi aproape non-stop de mersul sau activităţile purtătoarei, şi nu erau niciodată singuri!
Cu alte cuvinte, nu vă lăsati influenţaţi de “poveştile” celorlalţi care vă condamnă cand aţi vrea să vă luaţi în braţe copilaşul plângând, sau care se uită curmeziş la voi pentru că îl ţineţi în braţe ori de câte ori vă place, sau că dormiţi cu bebe sau îl răsfăţaţi cu mângâieri şi alinturi…
Nevoia de apropiere versus copilul ”răsfăţat”
Singurătatea este cea care îi înnebuneşte pe bebeluşi, încă din prima clipă în care o întâlnesc. Ei nu sunt meniţi să fie singuri, mai ales după marea schimbare prin care trec la naştere, dintr-un mediu protectiv intrauterin într-un mediu nou şi plin de neajunsuri. Insist totuşi pe ideea că un nou-născut nu este un incapabil, dacă corpul încă nu-l ajută şi are nevoie de îngrijiri din partea mamei. Bebeluşii simt, văd, aud şi percep, iar cel mai bine dezvoltat simţ este cel tactil, chiar din primele zile de viată, deşi mulţi dintre noi au impresia că ei nu simt durere, nu percep anumite lucruri, şi nu ţin minte. Ba din contră: dacă ne-am purta un pic mai uman cu ei la naştere, n-ar mai urla ca din gură de şarpe şi atunci naşterea n-ar mai fi un proces traumatizant pentru ei, şi stresul la care sunt supuşi din primele ore de viaţă n-ar mai constitui un punct de referinţă pentru ei, punct de referinţă de la care vor pleca toate comparaţiile ulterioare în viaţă.
Deci, poveştile despre ”cum să faci să nu-ţi răsfeţi copilul” auzite la mai toate bunicile şi rudele binevoitoare să nu vă influenţeze, pentru că ele în fapt nu se bazează pe nimic documentat sau studiat, este pur folclor. Se ştie în ziua de astăzi că cele mai multe frici pe care le purtăm cu noi toată viaţa, provin din experienţele noastre din fragedă copilărie, chiar şi din viaţa intrauterină. Aceste frici îşi au originea în întamplările în care am fost confruntaţi cu abandonul, singurătatea nejustificată, şi schimbarea într-un mediu nesigur şi potrivnic. De aceea pledez pentru o naştere cât mai naturală şi fără violenţa obişnuită şi atât de uzuală în mai toate spitalele noastre. Dar chiar dacă nu aţi putut face nimic din acest punct de vedere pentru copilaşul nou venit, puteţi să-i oferiţi de acum înainte sentimentul de siguranţă şi iubire necondiţionată prin apropierea purtării lui în eşarfele speciale.
Moda purtării bebeluşului – un trend în revenire
După apariţia cărţii psihoterapeutei Jean Liedloff  ”The Continuum Concept”, în 1977 (din păcate nu a fost încă tradusă în limba română), care, trăind câţiva ani în jungla Venezueleiâ lângă un trib de Inideni ”Yekuana”, a documentat viaţa acestora mai ales din punctul de vedere al diferenţei dintre educaţia copiilor băştinaşi şi educaţia occidentală a copiilor noştri, s-a format un adevărat curent în care aducerea pe lume a copiilor într-un mod blând, alăptarea şi purtatul copiilor cu ajutorul eşarfelor au devenit un adevărat trend, readucând o tradiţie mai veche şi sănătoasă în atenţia publicului din ţările, să zicem, mai dezvoltate. Avantajele multiple ale purtării unui copil în ”wrap” sau în ”sling”, acele eşarfe pe care ţi le înfăşori în jurul tău şi care îţi conferă nenumărate poziţii comode ţie şi bebeluşului tău chiar de la naştere, nu sunt din păcate foarte cunoscute în România.
Canguroaica cu puiul după ea – sau cum ni se mai spune
Deşi am văzut doar reacţii pozitive şi zâmbete entuziaste la mămicile care mă vedeau umblând cu BBmic purtat în aşa fel, prima întrebare era întotdeauna: nu te doare spatele?
Nu, nu mă doare spatele, şi de obicei când mai fac şi piaţa după plimbările de zi cu zi, mai vin şi cu un rucsac în spate şi cu cel puţin 2 sacoşe grele în fiecare mână. Ei, atunci când urc dealul spre casă, într-adevăr ajung mai obosită acasă, dar indiferent cât de mic era BB la început, a crescut şi încă îl mai port cu aceeaşi uşurinţă cu mine, oriunde mă duc, şi are acum 8 luni.
Soluţia cea mai ieftină şi sănătoasă
Purtatul astfel, la noi chiar din a 5-a zi după naştere, ne-a dăruit amândurora o apropiere fantastică, pe care nici o altă posibilitate de transport nu ţi-o conferă. Iar de beneficiile lui BBmic purtat astfel, acestea sunt nenumărate şi de necomparat cu plimbatul, de exemplu, în cărucior. Dacă mămicile ar fi conştiente de cât de mult bine le fac astfel puiuţului lor, nici nu ar mai cumpăra cărucior, cel puţin aşa gândesc eu, acum că vă pot spune din experienţă proprie. Singura investiţie a mea a fost într-o ”scoica” pentru maşină, pe care am folosit-o doar după 3 luni, pentru că îl vedeam pe BBmic că nu stătea confortabil în ea ori de câte ori încercasem înainte. De altfel, pot spune că am renunţat pentru un timp la maşină, pentru a savura plimbările noastre la aer curat, şi pentru a admira peisajele de iarnă cu zăpadă, BBmic fiind cadoul nostru de Crăciun. L-am scos şi atunci cand erau minus 15 grade Celsius şi nu am avut nici măcar o dată teama că va răci, şi aşa a şi fost: până acum a fost sănătos tun.
6 MOTIVE PENTRU MĂMICI SCEPTICE
Aş vrea să vă enumăr în primul rând multiplele motive şi atuuri ale purtării pentru noi, mămicile sau tăticii, pentru că de obicei în capul nostru există preconcepţiile cel mai des întâlnite, bineînţeles alimentate de influenţa celor mulţi şi neştiinţa beneficiilor multiple.

1. Libertate deplină de mişcare: BBmic este lângă tine, de fapt e chiar ataşat de tine, şi totuşi ai mâinile libere să mai faci şi altceva decât să-l ţii în braţe. Este cel mai comod aşa, poţi ieşi la plimbare, poţi face treabă prin casă, poţi ieşi la cumpărături, poţi să-l legeni până adoarme tot aşa.. Vă spun din experienţă că BBmic nu mi-a plâns niciodată in wrap când eram la plimbare, aşa că vă recomand cu drag cel mai comod şi sigur mod de a-ţi plimba copilul. Iar copilaşul tău nu-ţi va face niciodată vreo scena în mijlocul străzii, urlând cu disperare într-un cărucior. Neavând cărucior, nu va trebui să apelezi la bunăvoinţa nimănui să te ajute pe trepte, nu va trebui să cauţi cu disperare să intri într-un lift, şi te vei descurca de minune chiar şi prin magazine înghesuite. Nu vei da peste picioarele trecătorilor şi nici nu vei avea problema strecurării căruciorului printre maşini, iar coşmarul trotuarelor veşnic prea mici sau prea stricate şi pline de gropi va ramâne doar o amintire.

2. Ca şi proaspătă mămică te simţi perfect în pielea ta, îl porţi pe BBmic ca şi în timpul sarcinii, când îl observai mişcându-se în pântec, acum îl poţi simţi şi pe “dinafară”. Eşti aproape de Sufleţelul pe care l-ai purtat timp de aproximativ 40 de săptămâni. Acum îi poţi simţi căldura, îi auzi respiraţia, poţi observa ce anume îi captează atenţia sau poţi asista la cum adoarme mulţumit, indiferent unde te afli şi câtă gălăgie este în jur. Ştiaţi că BBmic are nevoie mai mult de acest sentiment de apropiere care îi dă siguranţa deplină decât de linişte? Gândiţi-vă că el nu a stat niciodată în linişte până să vină la noi pe lume, pentru că zgomotele în interiorul pântecului sunt destul de tari, iar chiar acele sunete îl adormeau şi mişcările ritmice ale corpului mamei îl legănau necontenit, indiferent de noapte sau zi.

3. Montaj în 3 minute, mai ales la eşarfele pe care toată lumea le vede complicate! Nimeni nu crede, şi adevărul este că nici eu n-am crezut că mă voi descurca din prima. A fost atât de uşor, am făcut doar aşa cum era specificat în instrucţiuni şi a funcţionat perfect, şi credeţi-mă că nu aveam experienţă nici în mânuirea copiilor şi nici cu eşarfele. Iar acum fac asta atât de automat, că atunci când mă întreabă cineva cum se face, trebuie să stau să mă gândesc câteva secunde…ciudat, nu? O fi ca la nodul de la cravată…

4. Până când ne purtăm copiii? Toţi care mă vedeau purtându-l pe BBmic parcă aveau o satisfacţie în voce şi în privire când mă întrebau ce o sa fac când BBmic o să crească şi o să fie tot mai greu? Recunosc cu mâna pe inimă că nu m-a durut niciodată spatele până acum şi acum BBmic are vreo 9 kg şi încă îl port cu uşurinţă în wrap şi în mei-tai. Mă rupe doar de spate atunci când îl mai iau pe un braţ, de exemplu, aşa rapid ca să urc scările prin casă.. Greutatea, şi acum mă refer doar la wrap-uri şi la mei-tai, este atât de bine distribuită pe umeri, prin acele benzi late din eşarfa elastică, încât vă spun sincer că îmi aduc aminte cu groază de ghiozdanul de şcoală care îmi rupea umerii…

Această frică, că un bebeluş s-ar obişnui cu apropierea într-atât încât să nu mai vrea să devină independent şi autonom şi să nu mai vrea să se desprindă de mama sa, este total nefondată. Studiile asupra copiilor purtaţi şi nepurtaţi au relevat faptul clar că cei purtaţi în eşarfe de mici nu au prezentat astfel de dorinţe, ci dimpotrivă, au fost catalogaţi mult mai repede ca şi capabili să pornească la drum în explorarea lumii, desprinzându-se de poala mamei imediat ce au învăţat să se deplaseze singurei.
Faptul că au avut parte de susţinere şi iubire necondiţionată, stimuli externi exact în măsura în care aveau nevoie prin purtarea lor în eşarfă începând chiar din primele zile de la naştere, a fost baza unei relaţii bazată pe încredere reciprocă, pregătitoare pentru a porni pe drumul cunoaşterii. Când un copilaş se simte sigur pe relaţia cu părinţii săi, relaţie bazată pe încredere şi iubire, atunci aceasta îi conferă libertatea de a alege mai repede şi mai uşor să urmeze drumul separării de poala mamei, în explorarea lumii înconjurătoare, fără a avea vreo anxietate că ceva n-ar putea merge bine.

5. Scăpaţi de tortura înfofolirii bebeluşului mai ales în perioada mai rece a anului pentru că corpul Dvs. va reacţiona ca un termostat şi-l va încălzi pe BBmic, păstrând o temperatură constantă pe toată perioada purtării lui. Vă spun din experienţă că am văzut mulţi copii înfofoliţi până în dinţi, şi era un calvar să priveşti cât de disperaţi erau în momentul când mama începea să-i îmbrace…,dar asta în cazul plimbării cu un căruţ. Cazul unui copil purtat în eşarfă este total diferit. Nu trebuie să vă îmbrăcaţi mai gros copilul, decât cu o jachetă peste body-ul cu mânecă lungă, şi aici mă refer la iarna cu minus 15 grade. Ceea ce este important este să-i daţi o căciuliţă, pentru că zona capului nu va beneficia ca şi restul corpului de căldura de la mami. Soacră-mea era înnebunită că îmbolnavesc copilul că îl plimb atât de dezbrăcat, dar iată că încă nu s-a întamplat aşa ceva până acum. Şi încă un secret. BBmic al nostru are deja aproape 8 luni şi nu a fost nevoie să-i cumpărăm pantofiori, aşa de ochii lumii, pentru că nu a fost nevoie, şi oricum aceştia sunt incomozi pentru orice bebeluş. Când veţi avea nevoie de pantofi, pentru atunci când va începe să facă primii paşi, asiguraţi-vă să fie cu talpa foarte moale, astfel încât să simtă pasul pe care-l face. Există nişte papucei cu talpă subţire de piele, aceia sunt cei mai indicaţi din punct de vedere ortopedic. Iar până atunci faceţi-i un bine şi lăsaţi-l desculţ cât mai mult şi economisiţi banii destinaţi papuceilor inutili.

6. O legătură trainică şi sigură se va dezvolta între BBmic purtat şi părinţii săi, pentru că aceştia vor fi mult mai receptivi la dorinţele şi nevoile sale. Vorbitul şi povestitul încontinuu a ceea ce faci în timpul purtării, va înlesni comunicarea cu BBmic. Faptul că îi arătaţi disponibilitatea voastră în mod necondiţionat îl va determina pe BBmic să dezvolte o încredere trainică în relaţia voastră ca şi familie şi îi va da curajul, determinarea şi mai ales încrederea în sine să vrea să exploreze lumea în care a venit, fără frică sau reţineri, pentru că ştie că părinţii lui îi sunt alături întotdeauna. Acesta ar trebui să fie unul dintre principalele motive pentru care şi eu insist în promovarea apropierii între BBmic şi părinţii săi. Apropierea este un aspect foarte controversat din cauza neştiinţei noastre, şi asta pentru că ascultăm de gura lumii care spune că vei avea un copil răsfăţat, dacă il vei ţine în braţe sau dacă îl vei alina atunci când plânge. Nici nu se poate mai fals! Aceste teorii nu numai că sunt false şi gresite, ci vă vor îndepărta de proprii copii şi îi vor determina să devină nesiguri şi fricoşi, mutilându-le încrederea în forţele proprii. Deci nu ascultaţi de nimeni şi faceţi cum credeţi că e mai bine şi purtaţi-vă copilaşul cu încredere deplină, pentru că îi faceţi un mare bine, care vă va fi răsplătit cu vârf şi îndesat prin dezvoltarea sa armonioasă şi firească.

Revenind la beneficiile purtării bebeluşilor, ca să vă fie mai uşor, le voi pune într-o listă, astfel încât să le puteţi parcurge repede ori de câte ori veţi avea nevoie de o dovadă în plus:

1. Apropierea de mami, sentiment care nu poate fi egalat de niciun alt tratament chiar şi medical. Se ştie astăzi că în urma studiilor efectuate la născuţii prematur, contactul cu mama lor, chiar şi pentru doar câteva ore pe zi, i-a ajutat să ia în greutate dublu faţă de cei la care contactul cu mama nu a fost înlesnit. Gândind pe acest fir logic, puteţi aprecia singuri, cât de importantă este apropierea de mami în primele ore, zile şi luni de viaţă. Acelaşi lucru se poate observa şi la bebeluşii cărora li s-a făcut masaj. Aceştia sunt mult mai atenţi, prezenţi şi vioi decât cei cărora nu li s-a făcut masaj niciodată şi care n-au fost atinşi cu dragoste. De aceea, metoda de a-ţi creşte cât mai natural copilul prevede pe lângă purtat şi alăptat, şi dormitul împreună, tocmai pentru acest contact cât mai des piele la piele, atingeri din belşug şi apropiere fizică cât cuprinde.

2. Confortul psihic şi fizic al lui BBmic purtat. Un bebeluş purtat este mult mai mulţumit şi liniştit decât un copilaş plimbat doar în căruţ, departe de apropierea de mami sau de tati, chiar dacă acest aspect atât de important pentru BBmic nu este privit de către părinţii neştiutori ca o lipsă de iubire. Fiind purtat de către părinţii lui sau chiar de către persoana care îl îngrijeşte, BBmic va căpăta încrederea necesară pentru explorarea acestei lumi puţin câte puţin, prin faptul că se simte iubit şi aparţinând unei familii iubitoare, care îl integrează în modul cel mai sănătos în viaţa de zi cu zi.

3. Până la vârsta de 5 luni, un BBmic nu poate concepe că un obiect care dispare din câmpul său vizual mai există şi în continuare. Doar după 9 luni, BBmic ştie că existenţa acelui obiect absent continuă chiar şi după dispariţia sa şi doar atunci începe să caute acel obiect. Acelaşi lucru se aplică la prezenţa mamei, care ori se află în câmpul său vizual, ori este percepută ca şi inexistentă. De aceea cei mai mulţi copii care nu adorm imediat în cărucior şi încep să plângă cu disperare sunt contrariaţi de faptul că mami nu mai este cu ei, deşi aceasta împinge de fapt căruţul. De aceea, dacă sunteţi nevoită să faceţi plimbări şi cu căruţul, ar fi bine ca până la 6 luni să plimbaţi copilaşul cu faţa spre Dvs, astfel încât el să vă poată vedea.

4. Purtatul copilului este sănătos, previne displazia de şold, iar toate studiile făcute privind copiii purtaţi atestă faptul că un bebeluş purtat se dezvoltă fizic mult mai bine decât un copil insuficient stimulat fizic din acest punct de vedere. Atenţie însă mămici, aici purtatul se referă strict la purtatul în wrap sau sling, şi NUUU în marsupiile clasice, gen rucsac, pe care le ştim.

Aici mă refer la poziţia corectă a bebeluşului purtat: până la 3 luni, copilaşii nu au voie să stea în funduleţ, pentru a nu se tasa coloana încă sensibilă. Iar tocmai asta se întâmplă la rucsacele clasice tip marsupiu în care copilaşul nu poate avea decât această poziţie complet nesănătoasă şi nefavorabilă dezvoltării fizice corecte, cu picioruşele atârnate încă de la şold în jos. Şi singura poziţie admisa până la 3 luni la purtatul în wrap sau sling este cu picioruşele strânse sub el, adică în poziţie fetală, deci în nici un caz cu picioarele desfăcute pe o parte şi pe alta. Iar după 3 luni poziţia copilaşului trebuie să fie întotdeauna cu funduleţul mai jos de genunchi, adică la un unghi de cel putin 90 de grade la genunchi.
Dar toate aceste detalii le veţi găsi în instrucţiunile la fiecare wrap, sling sau mei-tai cumpărat de la noi din magazin.

5. Copiii purtaţi sunt mult mai deschişi pentru noi stimuli şi mult mai atenţi şi receptivi la lumea exterioară, decât cei nepurtaţi. Cei mai mulţi bebeluşi purtaţi îşi vor petrece timpul în care sunt treji în bună dispoziţie, vrând să asimileze parcă tot mai multe, faţă de cei care plâng mult chiar şi în timpul zilei. Ei vor fi atenţi la reacţiile mamei la diferiţii stimuli externi, şi vor învăţa astfel mult mai repede cum funcţionează anumite lucruri în viaţă. Sunt mai deschişi experienţelor noi şi nu-şi petrec orele de veghe cu plânsul din cauza lipsei de activitate în jurul lor.

6. Inteligenţa emoţională şi competenţa socială ridicată la bebeluşii purtaţi, aceste principale atribute omeneşti care se pierd tot mai mult în această civilizaţie tot mai tehnică. La început, în primele luni de viaţă, copilul purtat înregistrează tot, ca să mă exprim plastic. Ei înregistrează tot ceea ce văd, fără însă a fi capabili încă să judece diferitele situaţii. Aceste observaţii adunate în timp se sedimentează şi se structurează în momentul în care creierul va începe să facă legături între ele. Astfel, un copilaş începe să se integreze în această lume, asociind diferite lucruri unor comportamente. De aceea este foarte important ca bebeluşilor să le fie oferiţi stimuli suficienţi exact la momentul potrivit, adică chiar din primele săptămâni de viaţă, pentru a putea prelucra aceste date mai târziu şi pentru a le integra în imaginea despre cum funcţionează această lume. Nu vă îngrijoraţi să oferiţi prea mulţi stimuli copilului, pentru că acesta are propriul mecanism de închidere, adică va adormi subit, în momentul în care este prea mult pentru capacităţile lui. Am putut observa asta la BBmic al meu făcând cam aceleaşi plimbări zilnice, că în timp avea perioade tot mai lungi de veghe şi atenţie la ceea ce este în jurul lui, şi dormea tot mai puţin în timpul purtatului. Aş mai vrea să adaug şi regula ca până la 6 luni să nu-l expuneţi pe BBmic cu faţa spre lume, adică în aşa fel încât să nu vă vadă faţa, pentru că există mult prea mulţi stimuli exteriori la care nu va putea face faţă. Primul semnal de alarmă pe care îl vedeam la copilaşii plimbaţi în cărucioare cu faţa spre lume, era că aceştia adesea plângeau şi mama nu mai ştia ce să facă cu ei, ca să-i liniştească. Se linişteau doar în momentul în care erau luaţi în braţe şi duşi acasă astfel… împingând şi bineînteles la căruţ… un dezavantaj evident. Purtatul bebeluşului astfel creează o legătură atât de strânsă şi frumoasă între voi doi, încât este atât de păcat că atâtea mămici ratează efectiv această etapă vitală în dezvoltarea celor mici.

7. Contactul corporal, cât şi mişcarea permanentă generată de corpul mamei în timpul purtării, contribuie la siguranţa celui purtat că este în permanenţă cu cineva, şi că nu este singur. Cel mai de groază sentiment pentru BBmic este sentimentul de abandon şi faptul că se află singur într-o lume pe care n-o poate cuprinde şi înţelege încă. Mişcarea generată de mişcările normale ale mamei prin mers, prin aplecări şi întoarceri line sau mai bruşte, toate aceste mişcări normale pentru un adult, înseamnă percepţii noi pentru un BBmic, din care el învaţă să-şi perceapă propriul corp, să-şi coordoneze mişcările la rândul său şi să se simtă în deplină siguranţă, pentru că îi aduc aminte de perioada intrauterină activă permanent. Mişcările mamei, şi astfel, legănarea lui, vor fi un adevărat balans care îl liniştesc, ca pe orice copil care adoră să fie legănat. Percepţia mişcării nu este doar liniştitoare pentru BBmic, ci şi stimulatoare pentru activitate sangvină, pentru ritmul respiraţiei, cât şi pentru tonusul lui muscular.

8. Contactul unui bebeluş cu lumea în care a venit începe, în mod normal, din poala mamei. Acest proces de învăţare al copilului începe din prima zi şi se şi spune că un om învaţă cele mai multe lucruri în primii doi ani de viaţă. Sună ciudat, însă afirmaţia este absolut fondată gândindu-ne că atunci copilul învaţă atât de multe lucruri în foarte scurt timp: de la mişcări articulate, la umblatul în patru labe, la mers, la un limbaj non verbal şi în final la vorbire, mâncatul hranei solide etc. Apropierea de corpul mamei, apropiere de care va beneficia micuţul doar prin purtarea lui în marsupiu, (şi aici mă refer doar la wrap, sling sau mei-tai, pentru că rucsacele acelea fac rău coloanei prin poziţia pe care copilaşul o are stând în funduleţ) este o necesitate pentru un nou născut.
9. Procesul învăţării începe din poala mamei, aşa cum ar trebui să fie. Poziţia verticală chiar de la naştere, dar cu picioruşele ţinute sub eşarfă până la 3 luni şi capul sprijinit pentru început, vor dezvolta la BBmic o tot mai mare dorinţă de asimilare, cât şi o dezvoltare mai rapidă a muşchilor spatelui, care îl vor ajuta să-şi ţină căpşorul mai repede decât alţi bebeluşi. Purtat astfel, BBmic va putea să aleagă după bunul plac stimulii adaptaţi perfect nevoilor vârstei, pe care îi va aduna ca şi pe experienţe, care mai târziu vor fi prelucrate de minte, unde se vor face conexiunile între diferitele imagini. Un BBmic purtat nu va plânge niciodată în eşarfă aşa cum se întâmplă la bebeluşii plimbaţi în cărucioare, care sunt efectiv copleşiţi de stimulii mult prea numeroşi la care sunt expuşi fără voia lor. De aceea, plimbatul în căruţ pentru ei poate deveni până la o anumită varstă (aproximativ 6 luni) o provocare mult prea mare, mai ales că de obicei ei nu îşi pot vedea mama care este în spatele căruţului, mama care le-ar putea da siguranţa că totul este în regulă cu ei.

10. Dorinţa părintelui de a recunoaşte, citi şi desluşi semnalele lui BBmic este iarăşi o importantă chestiune în această filozofie de a-ţi creşte copilul cât mai natural, şi această comunicare este înlesnită de purtatul în eşarfă. Vei ajunge să ştii ce nu-i convine copilaşului tău, atât intuitiv, dar şi întărind această legătură, care nu se va rupe de fapt niciodată, între o mamă şi un copil. Vei ajunge să ştii ce nu-i convine copilaşului tău în mod automat, adică intuitiv. De aceea, şi prima oră de viaţă este foarte importantă în crearea legăturii de Suflet care se materializează atunci efectiv. De aceea, tot mai mulţi părinţi ar trebui să insiste la maternităţi să li se acorde această şansă unică şi irepetabilă din punct de vedere fizic şi psihic, de a-şi petrece această primă oră cu nou-născutul, şi nu cu măsuri inutile de rutină, care se pot întreprinde.

11. Toate organele de simţ sunt stimulate la un BBmic prin purtare:

– simţul auditiv: aude bătaia inimii şi vocea mamei stând lipit la pieptul ei – ceea ce-i aduce aminte de viaţa liniştită intrauterină, percepe diferitele zgomote exterioare;
– simţul olfactiv: BBmic ştie deja mirosul specific al mamei şi este acum confruntat şi cu alte mirosuri străine;
– simţul vizual: BBmic poate vedea mimica feţei mamei şi astfel ştie că totul este ok. De aceea, este bine de ştiut că bebeluşul apreciază reacţiile mamei după mimica acesteia. Atâta timp cât mama nu are reacţii de panică, copilaşul se va linişti imediat ce va “consulta” barometrul, adica faţa expresivă a mamei, care îl poate şi reasigura că totul este în regulă, chiar şi după, să zicem, o sperietură mare;
– simţul tactil, cel al echilibrului, cât şi cel al mişcării este stimulat prin purtare. Purtatul îl va ajuta pe BBmic să se dezvolte armonios, să dezvolte un simţ al echilibrului cu propriul corp mult mai repede decât alţi copii nepurtaţi, şi îl va ajuta în învăţarea coordonării mişcărilor şi va fi mult mai repede conştient de propriul său corp.
S-au făcut studii în care s-a arătat că bebeluşii purtaţi în timpul zilei nu au avut crize de plâns, aşa cum au cei care sunt doar luaţi ocazional în braţe.

12. Un copil se simte înţeles fiind purtat astfel, iar mângâierile şi vocea mamei îi conferă acea încredere că totul este bine, că este dorit în această lume nouă pentru el. De aceea, un bebeluş căruia nu i se îngrădeşte libertatea de mişcare, care are parte de mângâiere, este purtat, alăptat la cerere, legănat până adoarme, căruia i se oferă posibilitatea de a se juca cu propriul corp, care a avut voie să umble de-a buşilea, şi dorinţa lui de apropiere îi este respectată, va fi un copilaş mulţumit, foarte activ psihic şi fizic, conştient de propria-i persoană, sigur pe el, devenind un adolescent chibzuit şi echilibrat. Conştienţa faţă de propriul corp îl va face pe BBmic să îşi dezvolte de timpuriu simţul încrederii în propriile forţe, va reacţiona cu aplomb şi îndrăzneală. Iar toate aceste atribute pot fi stimulate prin purtare, ce minunat, nu?

13. Ca şi la animale, puii, adică bebeluşii nostri, ar trebui să participe alături de părinţi la viaţa de zi cu zi, şi astfel, puşi faţă în faţă cu adevărata viaţă care se desfăşoară în jurul activităţilor mamei, ei vor fi pregătiţi pentru momentul în care singuri vor hotărî să se rupă, câte un pic la început, şi mai mult – de cum capătă încredere în forţele proprii -, şi să pornească singuri în propria aventură de explorare a vieţii.

14. Gestiunea corectă a furiei: un copil purtat va gestiona mai eficient sentimentele de dezacord atunci când va fi confruntat faţă în faţă cu determinarea mamei, iar împăcarea va decurge ca şi de la sine, iar BBmic se va bucura de o legătură trainică şi imuabilă cu mami.

15. Un copilaş are nevoie de timp şi de suficiente informaţii, şi mai ales de sentimentul de siguranţă pe care îl are fiind cu mama lui tot timpul, pentru a hotărî când vine timpul începerii explorării lumii. Dar, pentru asta, bebeluşii au nevoie să fie purtaţi. Astfel, ei vor putea observa şi analiza totul de la înălţimea unui adult şi nu din patul bebeluşului, vor putea aprecia cum funcţionează această lume în care au ajuns, fiind familiarizaţi cu acţiunile mamei, care îşi va putea vedea de treabă în continuare, nederanjată de un copil care la un moment dat adoarme, indiferent de mişcările ei continue. Acesta este modul cel mai sănătos de a arăta unui copilaş ce înseamnă viaţa de zi cu zi, şi nu pusul într-un cărucior, unde el nu va mai avea contactul strâns cu mama lui, şi va fi mult prea expus influenţelor multiple împovărătoare ale lumii exterioare. De aceea, cei mai mulţi dintre copii plâng atunci când sunt plimbaţi în cărucior, mai ales atunci când sunt orientaţi cu faţa spre lume şi nu spre mamă, care ar trebui ea să fie ”catalizatorul” tuturor influenţelor externe mult prea copleşitoare pentru un bebeluş.

16. Poziţia verticală, pe care BBmic o poate lua chiar din primele zile după naştere, îl va ajuta la o menţinere mult mai uşoară şi mai devreme a căpuţului, va întări muşchii spatelui şi îi va conferi un mai bun simţ al orientării în spaţiu. BBmic va învăţa de mic să-şi menţină un echilibru tocmai prin multitudinea schimbării poziţiilor mamei, care poate liniştită să-şi continue treburile zilnice.

17. Copiii purtaţi în eşarfe, cărora li s-a dat atenţia cuvenită, care au fost mângâiaţi, alinaţi cand plângeau, cărora nu li s-a îngrădit libertatea de mişcare (prin legarea într-un scaun sau statul în pătuţul cu gratii sau în căruţ), copiilor care le-au fost respectate toate doleanţele şi cărora părinţii le-au arătat disponibilitatea totală în cazul cererii lor, aceşti copii nu au probleme în a-şi găsi singuri ocupaţie, ei nu ştiu ce-i noţiunea de plictiseală, nu au nevoie să fie distraţi sau animaţi de alţii, şi au reacţii pozitive în majoritatea timpului şi o atitudine pozitivă faţă de tot ceea ce-i înconjoară. Aceştia plâng mai puţin, şi mai târziu nu au reacţii agresive, nu manifestă frici, nu sunt supărăcioşi şi au încredere deplină în disponibilitatea totală a mamei atunci când ei au nevoie. Tocmai aceasta este baza pe care construiesc şi îşi planifică ei acea ”rupere” de poala mamei şi încep explorarea lumii, având întotdeauna siguranţa că mami e acolo când va fi nevoie, ca şi spate protector.

18. Aceşti copii sunt mulţumiţi şi au un echilibru foarte bine dezvoltat între cei doi antipozi: solitudinea aleasă şi legătura cu mama. Mă refer aici la faptul că ei pot alege să se preocupe singuri, atâta timp cât există întotdeauna şi opţiunea de a fi aproape de mamă. Acestea două formează un fel de echilibru, iar copiii astfel învăţaţi nu vor abuza niciodată de disponibilitatea părinţilor lor. Acordându-li-se această libertate de alegere, ei vor fi mai târziu mult mai deschişi chiar şi la interdicţiile impuse de părinţi, având încrederea deplina că acestea, de fapt, nu vor altera niciodată legătura lor trainică. Cu alte cuvinte, merită să vă dedicaţi un an din viaţă acestei disponibilităţi necondiţionate şi veţi fi gratificaţi cu un copil înţelegător şi ascultător.

19. Copiii purtaţi îşi lărgesc de fapt ”terenul” de joacă, şi devin independenţi într-un mod sănătos pentru psihicul lor încă fragil. Şi ce nu este mai frumos decât să-ţi privesti copilul crescând, dezvoltându-şi toate laturile în mod armonios şi echilibrat, văzându-l cum devine tot mai independent şi mândru de propria evoluţie. Ca şi părinte, îţi creşte inima să fii părtaş la minunea de a vedea un copil dezvoltându-se şi de a fi călăuza sa pe drumul vieţii.
    

BIBLIOGRAFIE:
Jean Liedloff ,,The continuum concept”
Evelin Kirkilionis ‚,Ein Baby will getragen sein”
Bernhard Hassenstein ,,Verhaltensbiologie ders Kindes”
Dietrich Tonnis ,,Diagnostik und Behandlung der angeborenen Huftdisplasie”
Elizabeth Anisfeld, Virgina Casper, Molly Nozyce, nicholas Cunnngham ,,Does infant carrying promote attachment?”
Elizabeth Anisfeld, Deborah Wagner, Nicholas Cunningham ,,Assessment of cognitive developement in premature infants”
Sonja Stachel ,,Nahe und Geborgenheit”
Maria Leistner ,,Fruhegeborene. Menschen helfen besser als Maschinen”