Nasterea

 
Doctorii accepta aceasta varianta ceruta de majoritate chiar si fara adevarate motive medicale, pentru ca nu au timpul necesar de a asista nasteri fara o ‘’programare” riguroasa. Intr-o era, in care timpul se masoara in bani, o astfel de carte deschide ochii, mintea si inima femeilor pentru a spera din nou la o nastere frumoasa si implinitoare.
“Am uitat ca suntem capabile de a da nastere”
Mesajul cartii este clar: schimbarea vine din launtrul nostru, schimbarea dorita pleaca de la cerintele noastre. Noi suntem raspunzatoare de actualul sistem medical, iar cartea aceasta este calatoria noastra spre interior unde vom descoperi ca de fapt am uitat ca nasterea naturala poate fi minunata, o experienta pozitiva. Am uitat ca suntem capabile de a da nastere, ca suntem perfect „echipate” de providenta pentru aceasta minunata virtute feminina: cea de procreere.
Traim in acel secol in care mamele care isi doresc sa nasca natural, au ajuns sa experimenteze adevarate drame la nastere, cad in depresii fara precedent, iar bebelusii lor raman cu traume grave la venirea lor pe lume, plang mult, sufera de colici, au probleme cu refluxul sau cu somnul.
Este normal sa fie asa? Sau oare nasterea, cu urmarile ei profunde la nivel psiho-emotional pentru fiecare individ in parte, a ajuns intr-un mare impas la nivel global?
Sunt convinsa ca femeile, atat timp cat le sunt oferite informatii corecte si depline, vor sti sa aleaga ce este bine pentru ele si copilasii lor, iar singurele experte in nastere sunt chiar ele si bebelusii. Femeia poate sa aleaga cum sa nasca, chiar daca aceasta alegere nu ar fi in concordanta cu convingerile eronate ale societatii indepartate de firesc si natural sau nu sunt in asentimentul unui sistem medical interventionist. Nu uitati ca: nu durerea este puternica, ci femeia in sine este puternica la nastere! Toata puterea de care are nevoie o femeie care naste vine din interiorul ei!
Pe vremea bunicilor noastre doar 4 din 100 de femei nasteau prin cezariana.
Realitatea este ca acum procentele s-au inversat. Este trist ca ne-am pierdut încrederea în propriul nostru corp, care stie sa conceapa un copil, sa îl creasca în pântec si sa îi dea nastere. Este ca si cum am crede ca Dumnezeu a gresit undeva când ne-a creat, ca suntem imperfecte, incapabile sa ne nastem proprii copii. Niciodata în istorie nu s-a mai întâmplat ca femeile sa aclameze cezariana cu atâta ardoare cum o fac acum… am uitat oare ca femeile nasc de milenii întregi? Daca nasterea ar fi fost atat de periculoasa, am fi disparut demult ca specie de pe aceasta planeta. Indoctrinati de o societate pervertita, care priveste sarcina ca pe o boala ce trebuie ajustata, tratata si terminata printr-o operatie majora, nasterea ne-a fost prezentata ca un act fiziologic însotit de dureri inimaginabile. Știind asta, este absolut normal sa fim tentati sa credem ca analgezicele si anesteziile fac parte dintr-un asemenea scenariu.
Trebuie sa întelegem nasterea, sa întelegem ce se întâmpla cu corpul nostru în timpul nasterii si sa trecem dincolo de convingerile superficiale sau false ale unei societati moderne. Misteriosul proces al nasterii nu are nici o legatura cu durerea, cu frica sau groaza atât timp cât noi ne abandonam acestui miraculos proces al corpului feminin. Mitul nasterii acompaniate de durere este atât de adânc înradacinat, încat femeia din zilele noastre este prinsa într-un cerc vicios în care frica, teama de nastere sunt omniprezente, în media, la televizor, în povestile celorlalti, peste tot. Tocmai de aceea este tot mai dificil sa mai crezi într-o nastere naturala, frumoasa, usoara, în care sa te bucuri de ceea ce se întâmpla si nicidecum sa traiesti un cosmar… Ignoranta cât si neasumarea responsabilitatii propriei noastre nasteri a adus nasterea în acest context nefavorabil. Nesiguranta si neîncrederea în fortele proprii, ne-a curmat elanul si credinta ca stim sa dam nastere copiilor nostri usor si în perfecta siguranta.
Sisteme de credinta care venereaza atat principiul feminin cat si cel masculin si care analizeaza viata din punct de vedere spiritual, imi merg la inima.
Vad doar cat rau se poate face prin dogme religioase care nu pretuiesc corpul feminin si nu-i recunosc imensul merit de a fi perpetuat specia umana de-a lungul mileniilor. Avem femei minunate de venerat, de la zeite din timpuri indepartate pana la Sfanta Fecioara Maria, care a dat nastere Pruncului ei inconjurata de animale. Ea a nascut singura, fara temeri, doar ca sa ne readuca aminte ca nasterea este instinctiva si naturala pentru toate femeile acestei planete. Noi trebuie doar sa ne reamintim cine suntem cu adevarat si ce putere magnifica zace in launtrul nostru.
Nu cred in acel mit biblic, demontat de catre cercetatori si antropologi, cum ca nasterea ar trebui sa fie acompaniata de durere pentru ca ar fi urmarea unui pacat originar si nici in mitul medical precum ca nasterea ar fi periculoasa sau dureroasa. Da, nasterea poate fi intensa, dar sa nu ne grabim sa catalogam nasterea prin astfel de cuvinte prea des auzite. Intr-o societate in care orice este suprimat, blocat sau grabit prin comprimate chimice, care aduc cu ele efecte adverse, periculoase, atat pentru mama cat si pentru bebelusi, nu anesteziile sunt rezolvarea unei nasteri excesiv medicalizate.
Putem sa-i daruim bebelusului nostru un bun venit netraumatizant, fara interventii invazive inutile. Știi cum? Respectand doar cateva din nevoile primare de apropiere si intimitate ale copilului, precum cordonul ombilical lasat intact pana ce nu mai pulseaza, voci in soapta, atingeri tandre, imbratisarea mamei, alaptare din primele minute dupa nastere, nedespartire de mami, vernixul lasat nesters pe piele, contact piele pe piele… Nasterea unui copil este o experienta magica, un eveniment de importanta cosmica, care poate fi trait de catre mama cu contienta maxima si cu bucurie.
Asa ca, draga viitoare mamica, te rog fii increazatoare, lasa-te inspirata de frumos si intampina-ti nasterea cu bucurie, incredere si vei trai implinire, tamaduire si extaz.
Nasterea poate fi traita plenar, aproape orgasmic, pentru ca ea nu a fost menita sa fie dureroasa, periculoasa sau agonizanta.
Din contra, sunt milioane de femei indigene in diferite colturi ale lumii, care inca isi traiesc astfel nasterile si pentru ele o experienta orgasmica in timpul nasterii este ceva normal. Pare incredibil, nu? Chiar daca o sa mai dureze probabil cateva generatii pana ce femeile vor putea trai din nou nasterea ca pe ceva firesc, usor si fara durere, inceputul a fost facut. Depinde doar de noi acum.
Ceea ce cerem la nastere, ceea ce vrem sa traim la nastere, totul este la indemana noastra. Avem dreptul la experiente frumoase, implinitoare si fericite.
Cu drag,
Ditta