Nasterea in apa a lui Matei

Am luat legătura cu Ditta, am stabilit toate detaliile despre întâlnire și după mai multe amânări ajungem la ziua cu pricina.. Plec la drum din Arad spre Brașov însoțita de sora mea mai mica (soțul sportiv, în cantonament, eu mare șoferiță, însărcinata în 30 de săptămâni, am condus pana aproape de termen ????.)
După vreo 150 km ajung cu ambulanta la urgente la Deva : contracții dese, puternice, nu cedau după vreo 5 no spa. Panicata la gândul ca as putea naște prematur și nepregătita o sun pe Ditta care ma instruiește pas cu pas ce am de făcut, rămân peste noapte în Deva și pornim a doua zi spre Brașov (doctorii ziceau ca se pregătește copilul sa iasă, când de fapt făcuse torsiunea).

Buuun.. Ajungem la curs la Ditta cu o întârziere de o ora, dar faptul ca am reușit sa ajung acolo cu bine îmi dădea o stare de euforie, atmosfera calda, oameni faini, balsam pe suflet.
Am absorbit fiecare cuvânt al Dittei și l-am întipărit bine în minte, aveau sa îmi fie de folos nu doar mie ci și multor alte prietene viitoare mămici care ma întrebau mereu una-alta.
Eram setata sa nasc natural, in apa, la Brașov cu Ditta alături, însă chiar dacă aflasem ca proiectul minunat de „Nastere cu Blandete” de la clinica Eva era distrus, am plecat de la Brașov cu inima plina, mintea deschisa și sufletul ușurat căci eram sigura ca ceea ce îmi doresc este perfect normal și ca voi avea parte de toată susținerea Dittei.

Alegem sa ne mutam la Constanța pt a putea naște asa cum îmi doresc la Isis și așteptăm cuminți momentul în care „Duracell” decide ca e timpul sa ne cunoaștem.
La controlul de 37 de saptamani doctorul îmi zice ca bebe e posterior și ca nu avem nici o șansă să naștem natural în condițiile astea. Simt ca se dărâmă cerul peste mine, dorința mea de a naște natural este atât de mare încât nu accept ceea ce spune dr, o sun pe Ditta, ma îndruma către o mosica ce ma invață tehnica reebozo (mulțumesc mosica) pe care o practicam zilnic timp de 2 săpt.. Fără rezultat..

Cu doua zile înainte de naștere simt ca as putea naște în orice moment însă ceva ma impiedică, era de fapt impresia mea ca Ovi nu e implicat suficient în tot procesul acesta și atunci când va veni momentul nu va știi ce e de facut, iar eu nu voi avea timp sa ii țin cursuri atunci.. În data de 22 spre 23 noaptea ii fac o introducere succinta a tot ceea ce tb sa știe însoțitorul la naștere și dorm liniștită în sfârșit.

După câteva ore..39 de saptamani și 3 zile…. 6 dimineața încep contracțiile, altfel de contracții fata de ce simțisem mai mereu în sarcina (am avut o sarcina bogata cu peripeții). Ii scriu Dittei, ma susține, ma îndruma pas cu pas. Ajung la clinica pe la ora 12, col închis, contracții la 7 min. După TNS suntem cazați în 201 (camera cu bazinul de nașteri) unde realizam ca bagajul meu și al lui bebe este complet însă pt soțul meu nu am pregătit nici măcar o periuța de dinți :))) Pleacă pt doua ore la cumpărături, timp în care la mine se blochează tot. Recunosc, toată sarcina am avut o teama legata de absenta soțului în momentul nașterii datorita jobului sau.. La ora 17 fix intra pe ușa, în secunda următoare elimin dopul gelatinos și încep contracțiile. După încă o ora se rup membranele și incepe spectacolul :))

Am cerut sa îmi fie respectat planul de naștere pana la ultimul punct, moasa pe care am ales-o sa îmi fie aproape la naștere, Ana-Maria, a respectat intimitatea ceruta, jumătate din travaliu l-am făcut doar eu cu soțul, mai arunca un ochi din ani în când, fără insa a deranja procesul cu întrebări aiurea legate de CNP sau numărul de la pantofi :))
Cea mai mare parte a travaliului am făcut o pe toaleta (acolo puteam suporta mai bine durerile), am avut libertate de mișcare, am putut sa consum lichide în voie, semi intuneric, cd ul Dittei în boxe rula fără oprire de la ora 14.

Pe la ora 12 noaptea am intrat în apa, ceea ce a fost o gura de oxigen pt mine căci puteam adopta o poziție mai comoda, deoarece contracțiile erau atât de dese încât uneori nu aveam pauza sa respir intre ele.
Am avut nevoie de 5 contracții pe expulzie pt a reuși, deoarece Matei avea cordonul pe după umăr, eu împingeam și cordonul îl trăgea înapoi(a reușit sa facă torsiunea în timpul travaliului).

Înainte de expulzie țin minte ca am închis ochii, în camera erau doar trei persoane :eu, soțul și Ana Maria.
La 2:20 l am pus pt prima data pe piept, DIVIN! Când am deschis ochii eram 10 persoane în încăpere! Doctorul de garda, asistente, dr de la neonatologie, ajunsese și dr ginecolog.. Ce mai.. O echipa de fotbal cu Matei cu tot.

Îl privesc pe Ovi în timp ce țin copilul strâns la piept, e cu mâinile în cap și se leagănă bezmetic de pe un picior pe altul. E panicat, nu plânge copilul dom’le! Eu calma ii simt respirația și inimioara, ce sa ii zic, dacă nu a fost la cursul Dittei :))) nu toți copiii urla atunci când se nasc.

După 30 min, tati taie cordonul ombilical, și îl păzește pe Matei ca nu cumva sa i se aplice vreo procedura pe care nu am cerut o (vaccin, aspirarea cailor respiratorii, baie etc) , iar eu urc pe masa pt eliminarea placentei și cusăturile de rigoare. O ora.. Timp în care Matei face skin to skin cu tati și eu realizez ca cd ul cu vocea Dittei se poate opri :))) a rulat fără oprire 12 ore.

Doua regrete am, pe care le voi alina la următoarea naștere, care cu siguranță va fi acasa: faptul ca nu am știut gestiona expulzia ceea ce a dus la daune locale ???? și faptul ca nu l am pus imediat la San pe Matei.. Eram atât de fericita ca am reușit și ca e sănătos încât abia după ce am coborât de pe masa am realizat asta și l am Atașat imediat la San, de atunci suntem nedespărțiți. ❤

Concluzie : dacă știi ce vrei și ești hotărât și bine informat vei obtine ceea ce dorești.
Naștere holistica, întârzierea clamparii cordonului ombilical, skin to skin, ora magica, libertate de mișcare în travaliu etc. Asa cum am spus la început, Ditta cursul tău m a schimbat enorm.
Înainte de a rămâne însărcinata nu concepeam sa nasc altfel decât prin cezariana, datorita ție am reușit sa imi înving temerile și sa am parte de o naștere implinitoare, a fost greu , dar nici o victorie măreață nu vine fără sacrifiu. Multumesc de o mie de ori și tot nu e suficient. Multumesc lui Dumnezeu ca am totul a fost bine, ca am. Un copil sănătos, mulțumesc soțului meu care s a făcut luntre și punte în ziua și noaptea aceea și a suportat cu stoicism toanele mele, mușcăturile, tot tacâmul, ????, mulțumesc moasei Ana Maria Bumb care este o bomboana și m a înțeles 100%, mulțumesc Mosica mea, ce m-ai învățat de tehnica rebozo, mulțumesc Ditta.. ❤

Îți spun sincer, am citit enorm de când am rămas însărcinata, pana am născut și încă o fac, ma documentez mereu ca sa fac cele mai bune alegeri pt Matei, dar ceea ce m ai învațat tu la curs..e baza de la care pleacă toate convingerile mele, toate cercetările, toate deciziile. Iar pentru asta nu pot sa îți mulțumesc îndeajuns, Matei este un copil sănătos din toate punctele de vedere pt ca am reușit sa îl cresc…asa cum trebuie ☺ „

Sonia V.