Serafim…

A fost asa cum mi-am dorit!
La Dumnezeu si dumneavoastra m-am gandit cand a inceput si cand s-a terminat.
Eu am nascut in Italia, in regiunea Emigla Romagna.
Ar fi un paradis ptr gravidutele din Romania daca medicii ar fi ca si aici.
Sunteti minunata Ditta noastra, va multumesc din suflet ptr tot.
Fie ca Bunul Dumnezeu sa va aduca in suflet ceea ce ne oferiti si dvs noua, mamicilor: o mare bucurie, o mare grija de noi.
 

 
Dragi mamici, „burtici”, cum spune Ditta Depner, acest capitol a luat nastere in luna noiembrie, cand am aflat ca Dumnezeu ne-a binecuvantat cu un pruncusor.
Doresc sa impartasesc aceasta experienta a sarcinii si nasterii cu voi.
Totul a luat un alt inteles in noua mea experienta de viata, cand nasa bebelui Serafim mi-a facut cunoscuta o fiinta, care incearca sa ne arate miracolul lasat de Dumnezeu pe Pamant: NASTEREA.
DITTA DEPNER m-a facut pe mine si pe sotul meu sa intelegem demersul unei sarcini si a unei nasteri asa cum a randuit-o Domnul de cand a facut lumea.
Am urmarit de-a lungul sarcinii aproximativ toate video-urile ei, invatand din ele ce e bine si ce nu pentru noi si copil, dar mai ales, am invatat sa fim puternici, sa ne dam seama ca in noi sta toata puterea si ca avem drepturi care ar trebui sa ne fie respectate.
Am decis sa luptam, ca sa gustam din dreptul la bucuria si linistea care ni s-a luat in ceea ce priveste tot demersul vietii noastre.
Dragele mele mamici, nu vreau sa ma lungesc prea mult, asa ca doresc sa trec direct la minunea cea muuuult dorita si sa va impartasesc experienta mea.
Am urmat toate indrumarile Dittei pe timpul sarcinii (acelea de a tine copilul la distanta de toate „bunataturile” inutile oferite) si iata ca am ajuns cu bine la momentul cel mai greu pentru noi mamele: NASTEREA.
Totul a inceput seara pe la 00:30 cu usoare contractii carora nu le-am dat prea mare importanta intrucat mi-am continuat somnul.
Pe la 1:00 au inceput sa ma trezeasca contractiile adevarate! Pentru mine au fost fantastice pentru ca imi doream sa experimentez de 5 ani de zile o durere de nastere.
Mi s-a rupt apa pe la 2:30 fara sa sesizez, deoarece tot lichidul a curs pe absorbant. L-am trezit pe sotul meu si i-am zis ca a venit si momentul meu.
Am decis sa nu mergem inca la spital, asa ca eu m-am dus sa ma relaxez inca putin sub dus.
Contractiile continuau sa se intensifice, iar eu in ciuda lor am inceput sa-mi difuzez o aroma de portocala si sa ma aranjez pentru bebe.

Pe la 5:00 i-am spus sotului ca Serafim e foarte nerabdator sa ne cunoasca si ca ar fi bine sa ne grabim spre spital, avand in vedere ca trebuia sa facem vreo 45 minute. Ne-am pornit, am ajuns pe la 6:15 la un spital din Italia, regiunea Emiglia Romagna si acolo am fost indrumati pe ce coridor sa mergem si ce etaj.
Am pierdut putin timp pana sa ajungem in sala de nastere, deoarece spitalul era foarte mare. Cand ne-am intors la etajul 2 ca acolo trebuia sa ajungem, am cedat, m-am pus in genunchi langa o banca, strigand la sotul meu sa aduca pe cineva.
In nici doua minute sotul alerga cu moasa pe hol si cu carutul pentru a ma lua si a ma duce in sala de nasteri.
Am ajuns in sala!
Dragi mamici,a fost minunat Am nascut la 7:06! Am avut un doctor minunat la prima vedere si asta m-a impresionat foarte mult. A fost cum mi-am dorit eu sa fie si cum isi doreste orice mamica in timpul nasterii.
Am facut ce am vrut (am nascut din pozitia genunchi, nu am fost fortata sa imping la maximum, copilul nu mi s-a spalat, cordonul a fost taiat de sotul meu etc.), am fost tratata ca o regina.
M-am rupt foarte putin, asta pentru ca eu am grabit putin nasterea la final, dar acum sunt foarte bine. M-am recuperat a doua zi.
La ei toate acestea sunt normale intr-o maternitate, pe cand in tara noastra trebuie sa ni se para normal cum suntem umilite si tratate inuman de personalul din maternitate.
Doctorul are impresia ca naste el si nu noi mamicile, si e atat de convins incat ai zice ca el in acel moment e Super Man.
Cu drag imi aduc aminte de aceste momente unice!
M-au ajutat foarte mult in timpul travaliului uleiul de portocala si lavanda, deoarece ele m-au relaxat.
Multa putere va doresc dragi mamici. Sper sa luptam alaturi de doamna Ditta pentru a reusi sa obtinem ceea ce ne apartine: NASTEREA NOASTRA SI NU A LOR.
Cu drag,
Elena Petrescu