Povestea celei de a doua nasteri naturale, acasa!

Dragi mamici, postez aici si povestea celei de a doua nasteri naturale, acasa. O scriu atat pentru mine, cat si pentru inspirație, cui ii va fi necesar. Este o poveste lunga, cu multe detalii 🙂
Asadar, la 42 de saptamani, miercuri dimineata (pe 28.10.2020), la ora 7:04, s-a nascut Emma Anastasia. O minune mica si frumoasa, de 3450 kg si 52 cm.
Si aceasta nastere a fost planificata sa se desfasoare acasa, iar lucrurile s-au asezat asa cum a fost cel mai bine pentru noi. Am avut alaturi cele mai potrivite persoane, iar astfel am eliminat orice urma de stres si nesiguranta. Pot sa afirm ca sunt foarte norocoasa ca am beneficiat de suport 100% din partea unui inger transformat aici pe Pamant, in mosica cu care am nascut, impreuna cu doula, cumnata si sotul meu.
Desi eram pregatiti si am fi primit-o pe bebe chiar din weekend, ea si-a pastrat propriul ritm si nu a dat semne ca s-ar grabi sa se nasca inainte de 42 sapt., miercuri. (Asa a fost si sarcina anterioara – am nascut tot la 42). Sambata aveam dilatatie 3 si mi s-a parut ca plutesc de fericire si incantare. Facand iar comparatie cu prima sarcina, parea deja ca totul va fi mult mai simplu. Luni noaptea au inceput cateva contractii lejere, neregulate, de antrenament, pe care le primeam cu mare entuziasm. Apoi, pe parcursul zilei de marti au fost contractii usoare, dar simteam ca se pregateste corpul. Am avut chiar energie sa asez lucrurile prin casa. Doula mi-a facut un masaj foarte bine-venit la spate si mijloc, in timp ce am stat un pic pe minge si am ascultat muzica. Cum s-ar zice,,, “eram viteaza” :)) In jur de ora 12 noaptea am adormit, iar pe la 2 am primit un tel de la moasa si m-am trezit. Vroia sa stie cum sunt si cand sa vina spre mine. Apoi au inceput contractiile, am auzit si simtit un “poooc” in timp ce stateam intinsa in pat. S-au fisurat membranele si a curs o parte din lichid. In scurt timp a inceput ca totul sa fie mult mai puternic, Am trezit sotul si am chemat fetele, care au ajuns foarte repede, Înțelesesem ca din acel moment totul se poate desfasura foarte repede, si asa a si fost. In jur de ora 3-3:30 eliminam tot ce se poate, pe toate partile. A fost oarecum surprinzator pentru mine faptul ca imi era foarte frig si am avut o perioada destul de mare frisoane puternice in tot corpul, desi eram foarte invelita si imbracata. Nu putem controla si relaxa corpul, asa cum as fi vrut. Acest lucru se intampla probabil pentru ca eram inca cu mintea catre exterior si nu ma puteam interioriza si conecta cu mine si cu bebe. Aveam in minte si o oarecare teama de a nu o trezi pe fetita cea mare (doi ani jumate)… nu stiam daca ea este bine, desi mititica dormea linistita. Cand m-am asezat in pat langa ea parca m-am mai linistit si eu un pic. Peste ceva timp cred ca ajunsesem la dilatatie destul de mare, iar fetele mi-au sugerat sa merg in alta camera, acolo unde aveam si piscina pregatita. Contractiile erau puternice si simteam nevoia sa ma adun mai bine, sa ma linistesc si sa intru in zona mea de relaxare. M-a ajutat enorm cd-ul de la Curs „Renasterea”cu Ditta Depner si de data aceasta!!! Mi-a adus aminte sa zambesc intre contractii si sa imi mentin ca o mantra ideea ca inspir caaalm si expir orice tensiune din corp. Asta era in mintea mea si am pastrat cat am putut focusul pe eliminarea tensiunii pe expiratii. Aveam senzatii foarte intense si la mijloc. Parca erau permanente si nu ma lasau sa ma odihnesc. Pozitia preferata era intinsa in pat pe o parte, ghemuita oarecum. Dupa un timp simteam ca e necesar sa schimb pozitia pentru a permite travaliului sa avanseze mai rapid si m-am ridicat in genunchi, apoi iar am revenit pe o parte. Cand am inceput sa simt ca bebe se impinge mi-am adunat fortele si m-am ridicat sa merg la toaleta. Acolo, din acea pozitie bebe cobora si daca mai stateam mult nasteam in baie. Am reusit sa merg in piscina, unde dupa 5-10 minute, pe 2 contractii a iesit intai capul, apoi pe urmatoarea contractie si restul corpului. Bebe a fost prinsa de tati si oferita mie, iar eu am scos-o din apa si am luat-o in brate. O minune de omulet, linistita, curata, frumoasa, plina de calm si iubire.
Totul s-a intamplat destul de repede si exact asa cum trebuia, cum imi doream. Desi inainte nu puteam sa imi imaginez cum va fi, am lasat lucrurile sa se intample, fara sa pun presiune prea mare pe mine. Initial ma gandeam ca va participa si Isabella la nastere, apoi am resetat din mintea mea orice asteptari. Am nascut la ora 7:04, am avut timp sa stau cu Emma in brate, sa o pup, sa o mangai.. Sa o alaptez, sa se nasca placenta si sa ne acomodam. Iar la ora 9:00 s-a trezit si fetita cea mare (pana acum era mica! Ce ciudat pare sa ii spun “cea mare”) si am primit-o in bratele mele, doar eu cu ea. Si cu Nasa noastra alaturi. Si cu sotul!
Vreau sa multumesc inca odata celor care au avut un rol atat de important in aceasta poveste: Moasa – pentru eforturile pe care le-a facut ca sa ne fie aproape; Doula Nicoleta Stoicescu- care parca face parte din familie si care m-a rasfatat cu masajele ei miraculoase; Ditta Depner – de la care am invatat sa am incredere in Natura si datorita careia am 2 povesti de naștere superbe;
Nasica noastra – care a sustinut si de data aceasta “nebunia” noastra de a naste acasa, facandu-ne onoarea de a fi si ea alaturi de noi; si bineinteles Sotului meu – ii multumesc pentru toata magia pe care a facut-o astfel incat lucrurile sa se aseze in cel mai frumos mod cu putinta. Iti multumesc Isabella ca mi-ai oferit linistea si spatiul necesar, dar si intelegerea si iubirea ta! Si nu in ultimul rand, Iti multumesc Emma pentru ca ti-ai ales sa te nasti asa, ca m-ai ghidat si am simtit ca lucram impreuna. Multumesc pentru toata iubirea cu care vii in familie si pentru lectiile pe care urmeaza sa le primim alaturi de tine.
Multumesc pentru fericirea, iubirea si implinirea pe care le simt in sufletul meu.
Sunt o mamica fericita si asta va doresc si voua!
Informati-va din mai multe surse, selectati adevarul din tot amalgamul de informatii, nu va ignorati intuitia de mama – cea care va poate ghida cel mai bine. Asumati-va responsabilitatea pentru propria nastere si mergeti inainte fara regrete. Faceti tot ce tine de voi pentru a primi copiii intr-un mod cat mai frumos pe lumea asta.
Si oricat de greu ar fi uneori, nu uitati cat de puternice si minunate sunteti! Suntem!
Doina I.