Argintul coloidal – de la A la Z

Cum poate fi utilizat argintul coloidal?
Argintul coloidal poate fi utilizat in mai multe moduri, in functie de localizarea afectiunii de tratat: oral (ingerat sau baut); inhalat sub forma de vapori foarte fini; sub forma de clisma; la nivel vaginal, pulverizat local sau adaugat la spalaturi; sub forma de picaturi in ochi, urechi si nas sau aplicat topic, pe piele (cu o sticla cu pulverizator sau cu bandaje imbibate cu solutie).
Administrat oral, argintul coloidal este absorbit din gura in sange, apoi transportat rapid la celulele organismului. Tinerea acestui lichid sub limba, cateva zeci de secunde inainte de inghitire, poate duce la absorbtia mai rapida. In trei-patru zile, particulele de argint se pot acumula in tesuturi in cantitate suficienta pentru a putea deja observa efectele benefice.
In cazul expunerii frecvente la germeni patogeni, unii specialisti recomanda un aport zilnic de argint coloidal, ca protectie. Multi terapeuti naturisti considera ca viata a milioane de persoane, care sunt susceptibile sa dezvolte infectii cronice minore, poate fi imbunatatita prin administrarea preventiva a argintului coloidal.
Doza depinde si ea de scopul urmarit. In general, doza de intretinere recomandata pentru uz intern, pentru adulti, este de o lingura cu argint coloidal pe zi (10 ml in concentratie de 10 ppm). Bineinteles, cantitatea difera in functie de concentratie. Aceasta cantitate, considerata „nutritiva”, asigura aceeasi cantitate de argint pe care o asigura dieta zilnica a unui adult de la inceputul secolului XX, inainte ca solul sa fie saracit de oligoelemente prin exploatare excesiva. Se estimeaza ca in prezent solul din SUA mai contine, in medie, doar 15% din oligomineralele existente in anul 1900.
Argintul coloidal poate fi utilizat cu succes si sub forma de cura generala de purificare si detoxifiere. In acest caz, doza poate varia de la 1 la 4 linguri pe zi.
In cazul unor afectiuni severe si boli cronice, doza trebuie adaptata in functie de reactia organismului, sub indrumarea unui medic competent. In general, orice cantitate peste 5 linguri pe zi este considerata doza „terapeutica”. Unii terapeuti relateaza ca au administrat cu succes unor pacienti cu infectii grave, considerate incurabile, pana la 450 ml de argint coloidal (10 ppm) pe zi, timp de doua saptamani! In cazul unor arsuri minore, o acumulare de argint coloidal in organism poate grabi vindecarea, reduce posibilitatea infectiilor si a cicatricelor.
In unele cazuri medicale grave, precum cangrenele, medicii au utilizat de multe ori injectarea directa a zonei afectate. Au fost raportate multe cazuri de salvare a membrelor infectate de la amputare, atunci cand a fost initiat tratamentul cu argint coloidal.
Efecte secundare
Nu s-a dovedit ca ar exista efecte secundare ale terapiei cu argint coloidal, deoarece acesta nu este toxic si nu afecteaza ficatul, rinichii sau alt organ al corpului. Argintul coloidal nu interactioneaza cu niciun alt medicament sau remediu. Argintul coloidal este eliminat prin rinichi, sistemul limfatic si sistemul circulator, dupa o perioada de timp de la ingerare.
In cazul utilizarii unor suspensii de argint cu particule de dimensiuni mari (peste 0,4 microni) eliminarea poate dura mai mult sau chiar se pot produce acumulari de argint in organism; acestea nu au efecte secundare nocive asupra starii de sanatate, dar pot duce, teoretic, la pigmentari gri-albastrii ale pielii, dupa ani de consum excesiv. De asemenea, consumul excesiv al sarurilor de argint a produs in unele cazuri efecte similare, cunoscute inca din secolul al XIX-lea sub numele de Argyria. Tocmai de aceea NU se recomanda folosirea sarurilor de argint si nici folosirea sarurilor pentru accelerarea procesului de obtinere a argintului coloidal.
Deoarece se absoarbe in sange inainte de a ajunge in intestinul gros, argintul coloidal nu afecteaza flora benefica din tractul digestiv, daca este administrat in cantitati rezonabile. In cazul unor doze mai mari de 75 ml pe zi (10 ppm) au fost totusi raportate diminuari ale florei intestinale benefice. In cazul dozelor de soc poate fi necesara administrarea suplimentara de „probiotice”.
Ce spune medicina alopata?
FDA (Administratia Alimentelor si a Medicamentelor din SUA) a permis utilizarea argintului coloidal in 1913.
Literatura medicala din primele decenii ale secolului XX abunda de relatari cu privire la utilizarea cu succes a argintului, pentru a stimula sistemul imunitar al organismului. Incepand cu al doilea razboi mondial, odata cu descoperirea si producerea pe scara larga a antibioticelor, argintul coloidal si alte remedii naturale au inceput sa fie descurajate si au iesit din sfera preocuparilor medicinei alopate. Din acel moment, industria farmaceutica s-a ocupat indeosebi de produsele medicamentoase chimice, ce aduceau un profit crescut.
In anul 1983, Ministerul Sanatatii din SUA a recunoscut si a aprobat argintul coloidal ca fiind un medicament fara reactii adverse, care se poate elibera fara reteta de la medicul specialist.
In anul 1991, FDA a clasificat argintul coloidal ca un medicament anterior anului 1938. O scrisoare a FDA din 13.09.1991 afirma: „Aceste produse pot continua sa fie comercializate… atat timp cat sunt promovate si etichetate pentru aceleasi utilizari ca in anul 1938 si atat timp cat sunt fabricate prin metoda initiala.”
In anul 1999 FDA a interzis medicamentele ce se bazeaza pe argint, folosind motivul ca nu se cunoaste formula acestor produse si ca ele pretind a vindeca prea multe boli, fara dovezi stiintifice: „Aceste produse sunt etichetate pentru tratarea adultilor si a copiilor de boli incluzand HIV, SIDA, cancer, tuberculoza, malarie, lupus, sifilis, scarlatina, zona zoster, herpes, pneumonie, febra tifoida, tetanos si multe altele”. Un alt motiv al interzicerii medicamentelor pe baza de argint coloidal a fost asocierea fortata a acestora cu o boala numita Argyria, definita de Fuchs in anul 1840, ce consta in colorarea epidermei cu nuante gri-albastrui, datorita depunerilor de argint (nitratul de argint era folosit in secolul al XIX-lea in cazuri de epilepsie, tabes doeralis, dezechilibre nervoase etc.).
In urma acestei decizii a FDA, un producator american de argint coloidal a adresat FDA o scrisoare prin care solicita ca, in baza legii libertatii de informare, sa i se furnizeze urmatoarele informatii:
1. Numarul de decese provocate de consumul de argint coloidal.
2. Numarul de reactii alergice la consumul de argint coloidal.
3. Numarul de interactiuni medicamentoase daunatoare, ale medicamentelor OTC sau prescrise, in combinatie cu argintul coloidal.
4. Numarul de cazuri de Argyria raportate, datorate consumului de argint coloidal fabricat prin metode electrice AC sau DC.
5. Numarul cazurilor de Argyria, datorate consumului de argint coloidal ce nu contine stabilizatori proteici.
Raspunsul FDA a fost naucitor: „Am cautat in inregistrarile de la Sistemul de raportare a Evenimentelor adverse (AERS) al FDA si am fost in imposibilitatea de a localiza vreun caz care sa corespunda solicitarii dumneavoastra. Taxele de $ 3.50 (…) vor fi incluse intr-o factura lunara.”Ne intrebam ce „dovezi stiintifice” in favoarea argintului coloidal dorea FDA cand a luat decizia sa-l interzica, de vreme ce a putut afirma, intr-o hotarare oficiala, ca „utilizarea fara discernamant a solutiilor coloidale de argint a dus la cazuri de Argyria, decolorarea permanenta a pielii si a tesuturilor profunde, de culoare albastra-gri.”, fara a avea nici cea mai mica dovada!
Agentia de Protectie a Mediului (EPA) din SUA admite ca fiind nepericuloasa (nu se precizeaza care ar fi pericolul n.n.) o doza maxima zilnica de 350 micrograme de argint pe zi, pentru un adult cu o greutate de 70 kilograme (kg) si considera (in alt raport) ca fiind critica o doza de 1mg. Facem aici observatia ca este vorba de argint, in general si nu de argintul coloidal. In continuare, EPA afirma: „Argyria este cauzata de acelasi mecanism care este implicat in developarea fotografiilor. Este acelasi lucru. Daca se expune la lumina o sare de argint, o parte din ea se va reduce la argint metalic. Apoi, daca aveti un revelator (cofeina este un bun revelator) intr-o solutie alcalina (sangele este alcalin, in mod normal), argintul suplimentar va precipita din compus in particule metalice, care vor creste. Acesta este procesul fotografic si astfel se dobandeste Argyria”.
Este clar in acest caz ca EPA se refera la sarurile de argint, mai precis la halogenuri, acestea fiind cele utilizate in tehnica fotografica. Argyria este, deci, cauzata de consumul excesiv de saruri de argint. Argintul coloidal este compus din particule metalice si nu are de-a face cu tehnica fotografica.
Daca ar fi, totusi, sa impunem aceste doze si pentru argintul coloidal, acestea ar corespunde unui consum zilnic de 70 ml (respectiv 200 ml) argint coloidal de 5 ppm sau 35 ml (respectiv 100 ml) argint coloidal de 10 ppm.
Mai multe organizatii guvernamentale (Elvetia, Germania, Australia, Israel etc.) si-au dat acordul in folosirea argintului coloidal (Ag+) si a peroxidului de hidrogen (H2O2), ca dezinfectant al apei, in cantitati prevazute de Organizatia Mondiala a Sanatatii (MLC – valoarea maxima continuta de pana la 0,08 ppm-0,1 ppm).
Supliment alimentar
In timp ce organizatiile guvernamentale responsabile cu „sanatatea populatiei” nu fac nicio cercetare pentru a lamuri problema argintului coloidal si a efectelor sale, straduindu-se insa sa-i limiteze sfera de utilizare, milioane si milioane de utilizatori multumiti doresc sa-l aiba in continuare. De asemenea, exista si un numar tot mai mare de producatori care intra pe piata cu o gama larga de produse noi pe baza de argint.
Intre timp, marturiile cu privire la efectele surprinzatoare, adeseori considerate miraculoase, ale argintului coloidal sunt intr-o continua crestere, el nu este considerat ca facand parte dintre tratamentele terapeutice alopate, nici alternative si este distribuit, cel mai adesea, sub titulatura de „supliment alimentar”.
Calitatea argintului coloidal
Exista multi producatori ce fabrica argint coloidal de diferite calitati si concentratii. Criteriile de determinare a calitatii argintului coloidal sunt: dimensiunea particulelor, puritatea, concentratia si costul.
Cel mai bun este argintul electrocoloidal, obtinut fara procese chimice, care contine doar argint si apa.
Apa trebuie sa fie pura, distilata sau demineralizata. Chiar si pentru distilare. nu este recomandata folosirea apei de la robinet. Cea mai buna apa are conductivitatea sub 1uS pe centimetru cub. Argintul trebuie sa fie pur, 99,99%. Este foarte important ca sa nu contina plumb in aliaj, plumbul este foarte toxic chiar si in cantitati extrem de mici deoarece particulele foarte mici de plumb si foarte multe au totusi o suprafata mare de contact. Argintul de puritate 99,9% nu este deloc recomandat iar cel si mai mic sub nicio forma, va riscati sanatatea. Tocmai din aceasta cauza argintul coloidal isi are renumele patat, deoarece unii oameni, din ignoranta sau din ”merge si asa” au trecut cu vederea aceste atentionari avand ulterior probleme.
Un argint coloidal de calitate contine particule super-fine de argint, de dimensiuni nanometrice (>50nm), care sunt suspendate un timp nedefinit in apa distilata sau demineralizata.
Daca argintul coloidal contine deopotriva atat nano-particule cat si ioni de argint, el este cu atat mai bun cu cat proportia particule/ioni este mai mare.
Singura modalitate absolut sigura de a determina cat de coloidal si cat de pur este un „argint coloidal” este analiza de laborator. Totusi, pentru o evaluare sumara dar nu si suficienta a caracteristicilor sale se pot folosi si metode la indemana oricui.
Aspectul argintului coloidal de cea mai buna calitate este transparent. Culorile galbui sau mai intunecate indica de obicei o suspensie de particule prea mari, ce tind sa se precipite in partea de jos a recipientului, si nu sunt coloizi reali.
O metoda buna pentru a vedea daca respectivul lichidul transparent este un coloid este evidentierea efectului Faraday-Tyndall. Acesta presupune trecerea unui fascicul intens de lumina printr-un flacon transparent plin cu lichid; daca lichidul este coloidal, drumul luminii prin flacon va fi vizibil in forma de con, datorita imprastierii luminii in particulele de coloid. Daca lichidul respectiv este mai degraba o suspensie, ce tinde sa se precipite, avand particule prea mari pentru a fi un coloid, conul va fi mai evident in partea inferioara a recipientului si, eventual, vom putea observa un precipitat pe fundul vasului. O alta metoda de testare implica adaugarea de acid, baza sau sare peste solutia respectiva de argint coloidal. Daca lichidul contine substante care nu reactioneaza cu electrolitul adaugat, nu se petrece nimic nici dupa cateva zile. Daca solutia reactioneaza cu electrolitul – baza cu acid, de exemplu – se observa imediat o transformare – in culoare, de exemplu. Daca lichidul testat este intr-adevar argint coloidal (sau alta dispersie coloidala hidrofoba), atunci, intr-o prima faza, nu se observa nimic iar mai apoi, in decurs de cateva minute sau ore, lichidul se clarifica, deoarece particulele de coloid isi vor pierde sarcina electrica superficiala pozitiva si se vor putea aglomera in particule mai mari. Aceste particule mai mari vor cadea apoi pe fundul vasului unde, in general, se disting foarte greu pentru o concentratie mica de argint.
Daca un produs contine un stabilizator sau oligoelemente, altele decat argintul, este inferior. Daca un produs necesita refrigerare, inseamna ca el contine si un alt element.
Recipientul si pipeta se recomanda a fi din sticla, plasticul nepermitand pastrarea coloidului de argint pentru o perioada indelungata de timp. Recipientul nu trebuie sa permita patrunderea in interior a razelor ultraviolete. Cele mai potrivite culori pentru sticlele in care se pastreaza argintul coloidal sunt: brun-chihlimbar inchis si albastru-cobalt.
Unele produse cu concentratii mari de argint (peste 50ppm) pot sa nu fie foarte sigure, concentratiile standard folosite de cabinetele medicale internationale fiind de 10-20ppm.
Articol preluat de pe: http://www.yogaesoteric.net.
 
Bibliografie:
Hatha Yoga Pradipika by Svami Svatamarama
Scientific Basis for Ayurvedic Therapies, edited by Lakshmi Chandra Mishra, CRC PRESS, 2004
Better Sex The Herbal Way by Hari Datt Sharma, Pustak Mahal, February 2002
Colloidal Silver Preparations of Silver in Pharmacy, British Medical Journal, 1932
Medicinal Silver Home Remedies, Maurice Worthington, M.D., 1928.
World Without Cancer by G. Edward Griffin. History of allopathic medicine in America.
Chemistry’s Miraculous Colloids by Kenneth Andrews. The Readers Digest, March 1936.
Searle, A.B. The use of Colloids in Health and Disease. The British Medical Journal. Nov, 1913, p. 83 Dr. Henry Crookes,
Use of Colloids in Health and Disease – by Dr. Henry Crooks
Silver, Our Mightiest Germ Fighter, ScienceDigest, March 1978
Report on Colloidal Silver, The Best Kept Secret, by Martha Duncan.
The molecular mechanics of copper and silver ion disinfection of bacteria and viruses. Thurman, R.B. and Gerba, C.P. (1989) Quoting, Dr. Richard Davies, The Silver Institute, Wash, V. 18, 4, p. 295
Harold Davis, U.S. FDA Letter, September 1991
Colloidal Silver, Where have you been? by Iris A. Moore, The New Times, Seattle WA, May 1994
The Body Electric by Dr. Robert Becker and Gary Selden, Harper Paperbacks, July 1998
Secrets of the Soil by Christopher Bird and Peter Tompkins, Earthpulse Press, October 1998
FDA Talk Paper T99-39 dated 17 August 1999
A Closer Look At Colloidal Silver By Peter A. Lindemann
Colloidal Silver – by Stuart Thomson – Director of Gaia Research Institute
Alchemist Workshop by Colloidal Silver Team
Colloidal Silver and the FDA by Silver Medicine Team
Colloidal Silver + Gold – How it works – by Alchemedica Intl.