Draga noastra Ditta

De pe insula iubirii, unde sunt pierduta si ma regasesc mai frumos ca oricand, iata ca incerc sa astern cuvintele despre nasterea noastra blanda si minunata.
Stiu ca m-ai rugat daca pot sa impartasesc video, dar in cazul meu scrisul a redat mereu mai bine povestile. Iar a noastra este una pe care doresc sa o impartasesc din inima, ca sa dam curaj si altor mamici si tatici.
Citind cartea Ligiei Pop, te-am gasit acolo si de indata ti-am scris. Cursul era tarzior pentru noi, cred ca eram deja in saptamana 36 cand am venit, dar niciodata nu e prea tarziu. Am citit pana atunci cartea, dar mai ales ti-am ascultat CD-ul.
La curs am venit amandoi, “amantrei” de fapt, cum ne-am si prezentat. Mami si tati inca nu erau pusi de acord in toate, nu stiam exact la ce sa ne asteptam, dar pe parcursul a 4 zile pline toate s-au asezat. Asa de bine incat am schimbat si spitalul unde urma sa ne nastem, caci si eu am renascut.
Mi-ai confirmat tot ce simteam, insa nu puteam explica. Ne-ai dat o directie pe care ne-o doream, dar fara informatiile si cunoasterea ta, era putin mai greu sa vina asa usor. Ne-ai armonizat ceea ce a contat enorm.
Dar precum ai spus la curs si e foarte adevarat, practica conteaza enorm. Am continuat sa te ascultam, ne-am scris afirmatiile ca sa le vedem des, caci ce mintea crede, corpul face.
Iar la 41 de saptamani si 4 zile teoria a devenit practica. Nu stiam ce inseamna o contractie, insa cand m-am trezit la unu si un pic in noapte cu o durere cum nu mai simtisem, am stiut. A venit momentul.
Lucrurile s-au derulat asa cum ma asteptam din discutiile noastre:am mers la toaleta, am facut dus, bagaje, am sunat-o pe moasa mea Anamaria si am plecat spre spital sau mai bine zis casa de nasteri cum am hotarat noi sa numim Isisul.
Anamaria a ajuns si ea degraba, iar verificandu-ma a simtit deja capsorul micutei. Am intrat imediat in cada roz unde ne imaginam ca vom naste, sotul s-a ocupat de restul detaliilor, domnul doctor Ciornei a venit si s-a asezat in liniste pe un scaun si ne-a lasat sa ne nastem bland, fiind mereu pregatit sa intervina daca era cazul, dar foarte discret, ca sa nu intrerupa naturaletea procesului.
Ana ne monitoriza permanent, fara ca macar sa o simt, dar asigurandu-se ca e totul bine si la 6.10 a aparut minunea noastra, care a iesit rapid pe 2 contractii. Am avut tot ce ne-am dorit. Ne-am strans in brate din prima, neonatologia a venit si a fost discreta cum ne doream, fara a ne desparti de micuta, apoi am fost pusa pe pat, pentru evaluarea domnului doctor.
Micuta papa in acest timp, placenta a iesit singura, cordonul a fost taiat dupa ce tot sangele a ajuns la pui, iar eu am avut o mica cusatura mai mult preventiv ce nici nu a durut.
Cam asa a fost si e una dintre cele mai frumoase amintiri. Nu zic ca nu a durut, travaliul chiar, pe uscat fiind, mi s-a parut mai dureros decat expulzia. Dar durerea se uita de indata ce ne vedem si ne iubim.
Nasterea constienta e o experienta minunata si iti multumim ca ne-ai ajutat sa o avem. Asa cum le multumim si Anamariei ca ne-a ghidat frumos si domnului doctor Ciornei ca ne-a fost alaturi si ne-a sustinut sa nastem cand si-a ales micuta ziua de nastere, iar Isisului pentru ca avem un loc unde putem naste astfel.
Iar ca gand final: mi-as dori sa existe un curs despre viata dupa aparitiei copilului asa util si concentrat cu informatii valoroase cum este cursul tau despre nastere.
Cu recunostinta si iubire,
Ava, Carmen si Marius