Povestea minunata a Adrianei cu al doilea copil

Buna Ditta,

Suntem adriana, sergiu, emanuel si adelina. Pe noi parintii ne stii de la cursul tau Renasterea din feb 2018.

Pe Emanuel de la prima poveste de nastere ce e pe blog, iar pe adelina o vezi acum in poza.

Uite ca am nascut a doua oara si mai frumos decât prima data, la un an si trei luni diferenta, la maternitatea Isis, din Constanta.

Pt nasterea asta m-am pregătit doar ascultand afirmatiile pozitive si exersand respiratia de expulzie.
In prima sarcina am fost la cursul tau la 36 sapt, si am citit toate cărțile de nastere pe care le-am găsit. Am avut timp de ascultat afirmatiile si meditatia. Am fost la toate analizele si ecografiile care se fac la noi, am apucat doar sa refuz o ultima ecografie si monitorizare fetala in ultima luna.

Bineînțeles ca doctorita mea îmi afișa motive sa fac cezariana dar nu m-a putut pacali.

~~~~<<<<

Acum, la a doua sarcina, nu am fost deloc la medic pana in sapt 37 cand am zis sa imi fac temele macar pe jumate pt isis Ct, care au cateva analize obligatorii pt a naste la ei. Asa ca am facut o hemoleucograma si o ecografie super scurta.

E super sa stai fara griji si stres pe toata perioada sarcinii.

S-au aranjat lucrurile foarte frumos pentru noi astfel incat sotul meu sa aiba doua luni de vacanta.

Am plecat la CT pe 8 iulie, la 38 sapt. Am fost la o ultima analiza necesara, apoi a doua zi am fost la o intrevedere cu doctorita aleasă. I-am spus foarte clar ca vreau sa fiu lasata in pace sa nasc in ritmul meu, si doar sa fie privitor dintr-un colt indepartat.

Am ales si pachetul de nastere cu moasa, insemnand sa fiu mereu cu ea, in travaliu si expulzie. Ana e un inger si avea sa aiba un pic de concediu de vineri pana luni, fix in perioada de 40 sapt.

Pe duminica l-am rugat pe bebe sa mai aștepte o zi, asa ca la 40+2 (22 iulie, luni) mi s-au fisurat membranele nițel dupa somnul de prânz la 15:20. Pe bebe1 il născusem la 40+1.

Asteptand contractiile, am facut ceva treaba prin casa, maturat, dat cu mopul, spalat vasele, am mâncat. Sergiu si restul erau plecati la plimbare pe plaja.

Contractiile au început la 18:30
Am stat langa pat, ascultand afirmatiile pozitive, apoi am încercat sa ma uit la serial, dar nu am reusit. Am mai mers la toileta de cateva ori pt golire.

In casa era galagie (bub si nepotica mea aveau activitate in sufragerie, cu mama mea – venisera si ele sa stea cateva zile la mare cu noi ) si deja era mai greu sa ma concentrez, asa ca am chemat-o pe doula. A sosit pe la 21:30.

Am stat in pat de pe la 20juma ca mi-era tare somn odihnindu-ma intre contractii. Deja vocalizam la expiratie si ma masam cu pumnul la spate, era ritualul meu de a ma focaliza pe altceva.

Bubu dormea in aceeasi camera, sotul era si el langa mine. Am mers la baie sa fac un pipi ca nu mai facusem demult. Dupa, mi s-a dus dopul si ceva apa odata cu el. Am mai rămas pe wc, si nu a mai durat mult pana am simtit o presiune, asa ca am zis ca trebuie sa plecam. Sergiu terminase de facut bagajul lui si a lui Bub, le-a dus la masina, si apoi l-a luat pe Bubu si ne astepta jos. Bubu era treaz si asa a ramas pe toata durata aventurii.

Mi-am pus o rochita, si am iesit pe hol. M-am oprit sa mai am o contractie. Mama era in usa, toata emotionata, m-am intors catre ea si i-am zis f linistita si insufland incredere si relaxare ca e f ok.

Apoi am coborat lejer cele doua etaje. Intre etaje alta contractie si jos la fel. Am urcat in masina in fata, doula in spate cu bubu.

Sotul meu mergea f incet si oprea la fiecare contractie. Era in jurul orei 23:30 cand am plecat. Am ajuns in fata la Isis si am oprit. Am simțit nevoia sa mai stau in masina. Era f confortabil scaunul.

Dupa vreo 3 contractii mi s-a rupt toata apa, parca ar fi fost o galeata intreaga. Dupa cateva zile am descoperit aleza in portbagaj, nici pe jumate plina nu era, si inca mirosea a bomboane (lichidul amniotic avand un miros dulceag, divin).

Ma uitam la ceas la radio si era 23:56. Ma gandeam sa intru dupa 00 ca sa treaca data de maine pe acte. Sergiu a dus actele la receptie. Am ieșit din masina, am urcat scarile, si la usa m-am oprit pt alta contractie.

Sergiu a ramas cu bubu sa parcheze masina, apoi urmau sa vina si ei. Am ajuns la camera de garda, intre timp doula mea a chemat-o pe moasa (ce nu era pe tura, dar era in spital pt ca avusese deja o nastere). Nu am putut/vrut sa ma urc pe masa, asa ca m-am cracanat pe un fotoliu si a putut sa ma verifice asa. Dilatație maxima, cu o buzita de col care s-a dus intre timp.

A verificat si bătăile inimii lui bebe, era liniștit (nu stiam dacă e baiat sau fata). Am urcat sus cu liftul spre sala de nasteri, doar ca deja imi venea sa imping pe contractii, si eram pe hol. M-am rezemat de doula si imi venea sa ma las in jos, pana cand dupa vreo doua impinsuri, am ajuns pe jos in 4 labe.

Moasa si inca doua asistente (cred, nu stiu cate erau) erau pe faza in spatele meu pt a prinde bebe, puneau aleze pe jos. Senzatia de impins era atat de puternica incat nu simteam ca ma pot deplasa sa ajung in sala de nasteri.

Tot incercam sa inaintez asa, mergand in 4 labe. Totusi, am avut o pauza si am reusit sa ajung dintr-un foc. Eram langa cada roz, am vrut sa ma sprijin de ea, dar tot mai bine era in 4 labe. Asta a fost pozitia mea confortabila pt impins.

Am mai impins de doua ori, simteam cum bebe era acolo, si cum tesuturile mele se intind atat de tare incat parca iau foc si se rup. Incercam, si am reusit (datorita antrenamentului zilnic) sa ma relaxez si sa ma concentrez pe respiratie astfel incat sa fie perineul si toata zona relaxata maxim pt a se intinde cu ușurință. Eram concentrata maxim doar pe asta, sa fiu relaxata, senzatia de impins ma controla, corpul meu isi facea treaba singur, eu doar relaxam fața si zona, in rest eram încordată, cel putin bratele parca ma dureau.

La un moment dat parca trage cineva bebele din mine, si am intrebat „ce se întâmplă”, am exclamat „nu mai trage” , dar citisem undeva ca exista senzatia asta cand trece bebe. In momentul urmator a țâșnit bebe afara.

L-am pus la piept. Dupa ce tot ii masam spatele, lumea era curioasa deja sa vedem ce e. Eu nici nu m-am gandit la asta. Era fetita. Facusem o fetita. O bombonica.

Era si sotul langa mine cu Bubu in marsupiu. Cica erau cu mine de cand eram pe jos pe hol. Nu s-a gandit sa vocifereze ca sa stiu ca au ajuns. Nici bubu nu a scos niciun sunet.

M-am urcat in pat cu ea la piept. Nicio ruptura, totul intact. Bebelina imediat a inceput sa caute sanul, si sa suga. Contractiile pt placenta le-am simtit inconfortabile. Data trecuta nu le-am simtit deloc.

Cordonul era fisurat, asa ca au trebuit sa il taie cand au descoperit. Dar sper ca cat am stat jos, si pana am ajuns pe masa sa isi fi luat o buna parte din sânge. A iesit si placenta dupa un timp. Bebe tot sugea de zor.

A venit o asistenta neonato sa o maseze pe spate mai tare ca sa o faca sa planga. Am zis ca nu trebuie sa plângă si tot incercam sa ii imping mana cu mana mea cu intentia clara de lasa-ma ca fac eu mai frumos. Dar din rautate parca tot cauta sa găsească un loc de unde sa o deranjeze. Pana la urma a renuntat ca a vazut ca nu vrea deloc sa plângă. M-a marcat episodul asta, ca nu mai termina sa impinga bebelușa.

Dupa vreo ora jumate, alta asistenta sau aceeași, a vrut sa o cântărească. Am insistat ca o duc eu pana acolo, dar nu a vrut, asa ca bebelusa mea a plans mult, pt. ca draga de asistenta nu se gandise sa pregătească totul dinainte, ci cauta acum prin sertare toate cele. Of.

Era sub supravegherea sotului, bubu plangea si el odata cu ea, ca nu intelegea ce se intampla de plange asa tare. Am primit-o inapoi, si avea 4,3kg cu 52cm. Bubu a avut la nastere 3,6kg cu 51cm.

Am mai stat in pat, au atasat o bucata de pat lipsa si am intins picioarele. Am mai stat asa chill, nu mai era nimeni cu noi, doar doula, si era o atmosfera f relaxanta si faina.

S-a întâmplat totul asa repede incat nu am avut branula. Am mers apoi in camera. Bubu a avut activitate pana la 4 dimineața, sa se joace si sa descopere camera. Am atipit si eu un pic.

La 6 jumătate dimineata a venit cineva sa imi ia tensiunea si temperatura. Noroc ca nu s-a trezit bubu desi era galagie. La 8 alte controale, apoi mancarea. Nu mai stiu cand s-a trezit bubu dar tare agitat a fost apoi. Era foarte obosit. Bebelina a dormit f bine si linistita.

Noi vroiam sa plecam dar a durat muuuult toata hârțogăraia lor. Am semnat cu neonato pe propria raspundere, apoi si gineco. Abia dupa pranz ne-a adus actele de externare si am reusit sa iesim pe la 3-4.

A treia zi am iesit la plimbare la mare, apoi in fiecare zi pe undeva, am stat și la plaja.

Bubu a avut un comportament adaptat situatiei. A dormit cu taicasu din propria alegere, el dormind pe saltea pe jos, patul fiind prea mic (acasa dormim toti împreună in pat de 2×2) inca din primele zile de cand am ajuns in CT, facea turul seara pana alegea pe unul dintre noi cu care sa doarma, ramanand cu tati tot restul vacantei.

Eu m-am putut odihni lejer si apoi dupa nastere dormeam cu bombonica in pat, bubu venind doar de vreo doua ori sa doarma cu noi. Era extaziat de fiecare data cand o descoperea.

Sotul meu e foarte incantat de ce nastere usoara, rapida si frumoasa am avut. Da, asa e.

Multumesc Ditta pt ca mi-ai amintit sa exersez respiratia de expulzie. Asta a fost cheia succesului.

Mulțumesc doulei ca ai fost langa noi si de data asta, si ca erai si tu langa mine in 4 labe pe jos :))

Multumesc doctoritei alese ca a respectat ce am cerut (sa nu se amestece in nasterea mea), mulțumesc moasei ca e asa incantatoare cum e, mulțumesc sotului meu ca e asa încrezător in puterile mele, si mulțumesc lui Bub ca e asa cuminte si răbdător.

Suntem o familie implinita!
Te îmbrățișez cu drag,

Adriana

2 comentarii
  • Anica
    Răspunde

    Draga mea, și eu am avut încredere în tine, pentru că te-ai pregătit, ai citit, ai știut ce faci. Mulțumim Lui Dumnezeu că ai găsit calea cea mai bună, ca să aduci copiii pe lume așa cum ți-ai dorit. Sunt mândră de tine și tare fericită că am nepoței minunați și un ginere de nota 10. Sunteți o familie frumoasă, armonioasă, vă creșteți cu mare iubire copiii, vă doresc să fiți sănătoși și fericiți! Vă voi ajuta cât voi fi în stare. Vă iubesc!
    Mama

  • Angela
    Răspunde

    Extraordinară experiență!
    Am să o numesc surprinzător, aventură pentru că fost și o aventură. Știi de ce? Doar pentru micile și puținele detalii neprevăzute. O aventură „controlată”, adevărată, a Vieții Adevărate, cu Dumnezeul Naturii Adevărate dinăuntru și din afară. O sinergie perfectă!
    Toată descrierea ta, Adriana, mi-a actualizat aventura nașterii lui Andrei, la Iași, la Cuza-Vodă. Aventura mea a fost mai „aventură”, dar bine condusă de Cel de Sus, fără prea multe vizite la medic, fără cursuri, plimbând o vreme burtica și prin în trenuri, zilnic, de la Suceava la Roman și retur. Durerile au început pe la 22 și nașterea a fost la 3:15. Nu știu cine mi-a fost nașă, dar sigur dr. Gh. Călin este așezat la loc de cibste Acolo, Sus.
    Peste 20 de ani, internată la Cuza-Vodă fiind, i-am arătat lui Andrei-Ștefan (care era student) culoarul pe care mă plimbam cu dureri și sala unde a apărut în Lume.
    Într-o lume complicată artificial și debusolată, în care omul trage de orice ca să se creadă mai ceva decât Creatorul și abate ordinea vieții de la firescul simplu, ei, în lumea asta în care normalul a devenit o curiozitate, există oaze de normal, de clar, simplu și firesc. Sper ca omul să se trezească. Admir și susțin echipa cu care ai colaborat și care a fost parte în sinergia ta!
    Mă bucur de povestea ta, mă bucur că sunteți!
    Mulțumim, Doamne!

Lasa un Comentariu

5.394 views

Start typing and press Enter to search