Bine ai venit in lumea nasterilor frumoase si implinitoare!
0744 641 558
ditta@dittadepner.ro

Nasterea acasa a lui Vladimir

O nastere foarte diferita fata de cea de acum 10 ani, vindecatoare, implinitoare si care m-a ajutat sa inteleg foarte multe lucruri de la prima nastere.

A fost foarte diferita, in primul rand pentru ca datorita pandemiei si restrictiilor, in ultimele 3 luni de sarcina m-am mobilizat sa nasc ACASA <3

Acum 10 ani am nascut normal intr-un spital privat din Bucuresti cu multe medicamente si interventii si cireasa de pe tort a fost un streptococ din spital apoi antibiotice, stres etc.

Frustrarea mea cea mare a fost ca n-am inteles mai nimica din aceasta nastere. Un fel de “a nascut doctorul in locul meu”.

Mai multi ani am fost suparata pe doctor ca mi-a stricat toata nasterea pentru ca trebuia sa plece mai repede acasa, dar vorbind apoi cu multe mamici mi-am dat seama ca de fapt asa se naste “natural” in spital.

Majoritatea avea acelasi scenariu Doctorul trebuie sa plece, deci grabim nasterea -> calciu -> oxiton -> suferinta fetala – vacuum sau cezariana – 0 minute bebe cu mami in prima ora de viata.

La a doua sarcina pana in martie cand a inceput pandemia am fost tot o “pacienta” cu temele facute ecografii, analizele la zi.

Desi initial cand am aflat ca sunt insarcinata mi-a trecut un gand ca as putea sa nasc altfel, cu vizitele la doctor intrasem iar bine in acest film si prin februarie gandul la nascut acasa imi dadea cei mai mari fiori.

Prea multa RESPONSABILITATE, mai bine la spital elegant cu cel mai bun doctor din oras. In timpul controlului din martie am avut asa un feeling ca acest doctor seamana foarte mult cu doctorul de la prima sarcina ca fire, energie, imi era foarte familiar.

Si apoi a inceput PANDEMIA cu izolarea. Tin minte ca am fost la prietena mea Ramona Rosu care face cele mai geniale masaje pentru gravidute si am plans jumate de ora ca eram mega disperata, ce-o sa ma fac acu in ultimu trimestru cu toata nebunia asta.

Si dupa acel plans i-am zis ca de ce nu as putea sa nasc si altfel , daca analizele sunt bune, ecografiile la fel, analizele ok, nu ma doare nimic, da as putea sa nasc si acasa foarte bine.

I-am zis ca as vrea ca nasterea sa fie ca o sarbatoare, nu stres si teste si masti si complicaciuni aiurea.

Dupa acel masaj au inceput sa ma sune prietene care au nascut acasa, desi nu mai vorbisem de 100 de ani si nici nu stiau ca sunt insarcinata, cumnata mea mi-a trimis carti despre nastere acasa desi nu-i spusesem ca am vreun gand si in cele 3 drumuri pe care le-am facut in izolare pana la banca m-am intalnit cu prieteni care cand m-au vazut graviduta mi-au zis “Pai si nasti acasa, nu?:)”

In mai am fost la cursul Dittei Depner, care mi-a placut enorm si am stat de dimineata pana seara si l-am savurat la propriu.

Un curs intens, mult despre vindecare, frici, incredere in fortele proprii. A fost pe gustul meu si ma bucur mult ca am ajuns la el!

M-au mai ajutat clasele de yoga de 4 ori pe saptamana, m-au tinut in forma pana in ultima saptamana. Si mancatul fara sare!

In iunie, pe 10, am fost la ultimul ecograf, in cele 5 minute cat a tinut vizita, doctorul care imi era foarte familiar, m-a facut sa inteleg ca da, nu e doar in capul meu, chiar ma va pacali la nastere si n-o sa nasc cum vreau eu: am peste 35 de ani, bebe are cordon in jurul gatului, trebuie sa am grija si de bebe …deci s-ar putea cezariana, dar vedem. 🙂

Dupa acea vizita am avut o saptamana aproape de planuri peste planuri de nastere, vroiam sa stiu EXACT cum o sa fie, a fost disperare la maxim clar :))

Cu o zi inainte de nastere m-am linistit, mi-am dat seama ca de fapt nu pot sa controlez nimica si ca nu e vorba doar despre mine aici.

In plimbarea pe care o faceam cu baiatul mai mare in fiecare seara pe deal “sa se aseze bine bebe” cu o seara inainte i-am zis “cum vrei tu sa vii, vino, eu sunt pregatita, chiar si pentru cezariana aia de care mi-e atata frica”.

In dimineata urmatoare mi s-a rupt apa, a urmat un travaliu atat de firesc si de activ ca in cartile Inei May.. Cu spalat rufe, mers la epilari ca aveam un fix daca ajung la maternitate sa nu ma rada cu lama vreo asistenta pe fuga(inca se practica in 2020!!), spalat baia si cada luna, de dat cu aspiratorul n-am mai apucat :))

Prietena-mea-moasa a intrat in casa la ora 15, iar la 16 am nascut. Am nascut in apa, a fost intens, m-am conectat foarte bine cu corpul meu si respiratia m-a ajutat enorm.

Fiind acasa am profitat la maxim si ne-am facut toate damblalele bio: skin-to-skin la discretie, toate celulele stem la bebe fara nici o graba, placenta frumos aranjata pentru candva cand o vom ingropa la un stejar si cordonul ombilical taiat de tati <3

A mai venit o prietena-moasa impreuna cu asistenta ei sa ma verifice pe mine si pe bebe.

Si desi nu ne mai intersectasem, parca o stiam de o viata 🙂

Ziua de nastere altfel s-a terminat cum nici nu-mi imaginam cat de fain va fi cu sampanie si ciocolata pe scari acasa.
Ca o sarbatoare 🙂

Despre prietenele mele moase, cum imi place mie sa le spun, nu pot sa dau nume, ca da in Romania o astfel de nastere este ilegala, dar pot sa zic ca au fost cele mai profi cadre medicale cu care am avut de-a face in ultimii 10 ani.

Si le multumesc mult ca au fost alaturi de noi in aceasta zi deosebita.

Dupa 6 luni imi dau seama ca totul a fost ca un puzzle pe care cineva l-a aranjat, m-am simtit sustinuta mereu in ultima zi de sarcina si in timpul travaliului. Secretul a fost doar sa ma abandonez si sa las sa fie totul asa cum trebuie sa fie. 🙂

Iuli Darie