Draga mea, Ditta! – Catalina

Draga mea, Ditta!

Exact cum spuneai tu intr-un interviu, nu scrie toata lumea testimoniale dupa nastere, pentru ca minutele noastre merg exclusiv la bbmic acum.

Gandul imi este, insa, in fiecare zi la tine, chiar daca a trecut o luna de cand am nascut, retraiesc zilnic cu gandul experienta minunata datorata tie. Iata de ce spun asta:

Primele 2 experiente de nastere au fost ingrozitoare….
Am nascut 2 copilasi in maternitatea Cantacuzino din Bucuresti, cu un dr celebru la care mergeam pentru controale periodice de ceva timp, la clinica lui.

Inca de la prima vizita de cand mi-a iesit testul de sarcina pozitiv, a inceput sa imi povesteasca despre cat de rea este nasterea naturala:
– cum o sa ma chinui ca un animal,
– cum o sa imi plece apoi barbatul de acasa pentru ca nu ma mai refac niciodata,
– cum femeile care spun ca se refac dupa ce nasc normal, mint….
– ca nu am ce sa caut la spital privat deoarece pentru orice fel de situatie aparuta (el atunci nu avea contract cu nici o maternitate privata, dupa, a inceput colaborari, a inceput sa le laude si sa le recomande), voi ajunge tot la stat si multe altele…

A insistat sa ma programeze la cezariana pur si simplu toata sarcina. Eu am insistat ca vreau sa nasc normal. El a tot sperat ca ma convinge pana la final, dar nu a reusit.

Cand s-a apropiat termenul mi-a propus sa vin cand este de garda sa imi provoace nasterea. Am refuzat si asta.

Am facut toate aceste lucruri pur si simplu instinctiv, pentru ca nu eram deloc informata, habar nu aveam. Cursul pt sarcina si nastere pe care l-am facut eu, singurul de care am aflat atunci (in 2008) a fost la Filantropia, unde am aflat despre beneficiile epiziotomiei, anesteziei epidurale si alte asemenea descoperiri salvatoare ale medicinei, care ne ajuta sa nu mai nastem in chinuri ca acum sute de ani…cica….

M-a programat la consultatii si ecografii la maxim 1 luna toata sarcina, mi-a prescris utrogestan si suplimente chiar daca nu am avut nici o problema – „pentru siguranta, preventiv…”

In saptamana 39 a inceput travaliul seara la 9, m-a sfatuit sa mai stau acasa, spre dimineata am mers la maternitate, a venit si dr, dar am nascut abia seara urmatoare la 7. Va imaginati cat de mult l-am incurcat…el avea in toata acea zi programari la clinica personala. Am avut parte de multe injectii pentru grabirea travaliului, de ruperea membranelor de catre dr, de anestezie epidurala doar la inceput, pentru ca „nu mai simti sa impingi daca se apropie nasterea si mai esti anesteziata”. Am avut parte de o epiziotomie mare, adanca, pe muschi, pe care a cusut-o apoi foarte mult timp „las’ ca te fac eu ca si noua”. Toata aceasta parte a travaliului petrecuta in maternitate de 15 ore am fost obligata sa stau la pat, in afara drumurilor la toaleta. A culminat totul cu urcarea moasei pe burta mea si impingrea copilului cu coatele, iar de la dr am auzit continuu doar: „Pai nu ai vrut tu sa nasti natural? Poftim…”
Nu am crezut ca poti trece prin asa ceva si sa ramai in viata… Apoi dureri cumplite abdominale, de perineu, nu m-am putut aseza in fund 1 luna… In maternitate, chiar daca am stat singura intr-o rezerva, nu mi-am putut vedea copilasul decat a doua zi, cateva minute pt ca „are icter si trebuie sa stea la lampa uv”. Mi-am dorit mult, enorm sa alaptez, insa nu mi-au dat copilasul la san… nu m-a ajutat nimeni sa scot laptele din sanii care explodau, parca eram intr-un film de groaza, in ciuda faptului ca „cotizam” peste tot. Primeam doar raspunsuri gen: „pompa de sani este incuiata la d-na asistenta sefa in birou, abia luni o puteti folosi, cand vine dansa”, sau cand mergeam sa cer copilasul pt alaptat, cand erau chemate mamele din saloanele mari, imi spuneau „doarme, a plans si i-am dat lapte praf” Din fericire am avut cu mine o pompa manuala si o prietena prin telefon m-a indrumat cum sa o folosesc, altfel, aveam soarta celorlalte proaspete mamici cu mastite din maternitate…
A fost o experienta cu adevarat traumatizanta, am suferit enorm, am facut depresie, iar urmatoarele luni au fost foarte grele cu multe colici, dureri de sani, etc
Cand am aflat de a 2-a sarcina am mers in continuare la acelasi dr, pentru ca toata lumea, fara exceptie imi spunea ca nu se compara, a doua nastere este cu mult mai usoara. Inca de la inceput mi-a povestit din nou cum ca am avut norocul sa ma refac, dar sa nu sper ca se va mai intampla si dupa a doua nastere naturala… eu am insistat din nou sa nasc normal. Prin luna a 5-a am aflat si eu ca epiziotomia nu este neaparat necesara si ca este mai bine sa se rupa perineul singur daca are nevoie, cat are nevoie. L-am intrebat pe dr despre acest lucru, nu mi-a raspuns nimic, insa in travaliu, in apropierea nasterii, cand a fost din nou pur si simplu la fel de greu ca si prima data, doar ca mai scurt ca si nr de ore, mi-a spus furios: „pai da, ca tu nu vrei nici epiziotomie”…
A 3-a sarcina am trait-o intr-un stress enorm, inca din prima zi cand am aflat de ea, de frica nasterii. A urmarit-o tot acelasi dr, dar deja incepusem sa aflu ca ecografiile nu ii fac bine copilului si am insistat sa nu le fac pe toate, doar pe cele pe care le considera f importante. Pur si simplu nu puteam sa dorm noaptea de frica nasterii, nu puteam sa traiesc… eram terifiata… pe masura ce se apropia nasterea eram panicata toata.
Am aflat de dr Romila care este adeptul nasterilor naturale, cu blandete, cu 3 zile inainte sa nasc. L-am cautat, m-a primit si am nascut cu el la Regina Maria, de departe mult mai bine, a fost si o moasa foarte ok, fara epiziotomie, m-am recuparat foarte repede, copilul cu mine in rezerva. Dr Romila a fost impecabil, dar eu am cerut epidurala, nu mi-a prins decat pe jumatate de corp, o ciudatenie, tot foarte dureros si frustrant a fost. Dupa cate stiu acum, imi dau seama ca nu este despre doctor, ci este despre mine, eu nu stiam cum sa nasc. Fricile mele m-au paralizat, m-au blocat.
In tot acest timp, dupa a 3-a nastere, timp de 4 ani am descoperit viata sanatoasa, am facut schimbari mare in alimentatie si nu numai. Am auzit-o pe Cristela Georgescu vorbind atat de frumos despre Ditta Depner si spunanad la un moment dat: „As mai naste si eu o data, doar ca sa nasc cu Ditta” In acel moment mi s-a aprins dorinta de a mai avea un copilas. Afland cat de frumoasa si implinitoare poate sa fie nasterea, m-am gandit ca nu vreau sa raman cu traumele nasterilor mele si vreau si eu o nastere asa!
Cea de-a 4-a nastere a fost mi-nu-na-ta! Iata de ce:
Am participat la cursul Dittei impreuna cu sotul meu, unde in prima zi doar am plans continuu. Pe masura ce aflam atatea informatii pretioase, aveam doar regrete ca nu am stiut si in celelalte 3 sarcini toate acele lucruri si ca nu au beneficiat si ceilalti copilasi. Am plans si pentru fiecare mamica, care din lipsa informatiei si a fricii care vine din toate directiile, incepand cu mamele noastre, dragele de ele si cu propriile noastre nasteri traumatizante, pica in plasa medicilor care recomanda cezariana doar pentru confortul si castigul lor material. Cu fiecare zi de curs am fost mai fascinata de ceea ce aflam si vedeam cum totul are sens… Am asimilat totul ca un burete si am pus in aplicare imediat tot ceea ce am invatat acolo, mai aveam doar 2 luni pana la nastere.
Toate sfaturile si recomandarile Dittei au functionat de minune, am nascut in apa, la Isis in Constanta, cu moasa Anamaria Bumb si dr Bogdan Ciornei. Aceasta moasa a fost de fapt ca un inger, o mare bucurie sa ai parte de astfel de oameni in viata ta… Daca la celelalte nasteri la dilatatie 2 ma tavaleam pe jos de durere si urlam dupa epidurala, acum pana la dilatatie 8 m-am plimbat de pe minge pe podea, pe masa, respirand, rugandu-ma, relaxandu-ma intre contractii, iar dupa 8 am intrat in cada cu apa calda, unde durerile s-au redus pur si simplu la jumatate. Dupa scurt timp a sosit si dr Ciornei care m-a indrumat foarte bine, clar, ferm, cum sa ajut in expulzie. Sotul meu a stat la marginea cazii si m-a tinut de brate, m-a sprijinit enorm, am simtit cum mi-a preluat din durere! Regret nespus ca nu i-am permis sa asiste la celelalte nasteri. Ne-a unit foarte mult acest eveniment! Am fost perfect constienta in tot timpul travaliului, nasterii si dupa, bb a stat la mine pe piept, a supt imediat, cordonul a fost taiat abia cand nu mai pulsa, placenta s-a nascut singura cand a venit momentul ei, ne fortata. Bebe a stat apoi numai cu mine in pat pana la iesirea din maternitate, nu a cunoscut laptele praf.
De aceasta data nu am mai avut parte de depresie, singurele lacrimi sunt de fericire!

Nu am cuvinte sa multumesc Dittei Depner pentru aceasta experienta transformatoare!!!
Acum inteleg de ce RENASTEREA! Eu si sotul meu am renascut!

​Toata furia mea pe dr cu care am nascut primii 2 copii, care m-a consumat atatia ani, a disparut ca prin minune dupa aceasta ultima nastere implinitoare! Am vrut doar sa scriu pentru ca sunt hotarata sa contribui la schimbarea acestui sistem!!!
Dupa ce participi la cursul Dittei, poti sa nasti oriunde si cu oricine. Abia acum inteleg de ce frantuzoaicele nu cer sa nasca cu un dr anume… Important este doar sa fie oameni care sa stie cum sa te sustina in acest proces. Atat!

Ditta, iti propun sa te gandesti la niste cursuri la care sa participam si dupa nastere! Obiceiurile transformatoare incepute in timpul sarcinii ar fi pacat sa se opreasa aici (afirmatii, relaxari, poate exercitii postnatale, alaptare, etc)

Cu recunostinta si iubire, Catalina

2 comentarii
  • Simina Bodea
    Răspunde

    Doamna Ditta,am avut 7 nasteri si sunt insarcinata cu al 8 lea copil , am avut nesansa sa nasc in Romania al doilea copil si restul in Anglia…dar as dori cand ma intorc in Romania sa ajut si alte mamici care trec prin ceea ce descria doamna de mai sus si evident am trecut si eu la nasterea din Romania, cum as putea sa fac?sunt din Recas,( 20km de Timisoara, jud .Timis)

    • ddadmin
      Răspunde

      Buna Simina, cauta sa urmaresti toate video-urile mele de pe youtube ca sa te pregatiesti pentru nastere. La Timisoara este un medic despre care vei gasi un video tot pe youtube.

Lasă un răspuns la Simina Bodea Anulează răspunsul

6.848 views

Start typing and press Enter to search