Cristina Seringa, Brasov

Totul a inceput pe 02.12.2012, cand testul de sarcina s-a pozitivat si ne-a anuntat venirea in viata noastra, a celei de a doua minuni.
Fratele ei se nascuse in urma cu doi ani, prin cezariana la cerere… dupa o lupta de 4 ani cu infertilitatea (Hsg, laparoscopie exploratorie, etc.) si depresiile, cand intr-un final am primit mult asteptata veste, m-am setat pe cezariana pentru ca mi se parea mie ca asa, el va fi in siguranta, drept pentru care, cezariana a ramas si totul a decurs normal din punctul asta de vedere.
Sa ne intoarcem, asadar la bebelina noastra, care de la bun inceput a stiut cand se va naste, cum se va numi si cel mai important CUM se va naste. DPN-ul era pentru 24.08.2013, Sfanta Natalia este in 26.08. (lucru pe care l-am aflat la cateva luni dupa nastere), iar ea s-a nascut pe 31.08.
Prin saptamana a 5a de sarcina, Naty mi-a calauzit pasii spre site-ul bbmic unde am citit testimonialele mamicilor si unde am descoperit cursurile Dittei. Pentru inceput am fost sceptica si mi se parea ca eu nu voi reusi in veci, ca eram departe de tot ceea ce scriau acele mamici acolo.Cu timpul, am inceput sa privesc din alta perspectiva totul, m-am relaxat si mi-am facut curaj sa o abordez pe mami de bbmic printr-un mail, in care ii spuneam ca as dori sa particip si eu la cursuri.
Au fost minunate acele cursuri… mi-au schimbat total viziunea asupra nasterii si asupra vietii in general. Am cunoscut oameni minunati si am avut parte de experiente minunate, de neuitat. Am participat la prima parte a cursului alaturi de sot, iar la partea a doua, alaturi de cumnata mea, care si-a exprimat dorinta de a-mi fi alaturi si alaturi de care si eu m-am simtit in siguranta si stiam ca nasterea va decurge natural.
Sarcina a decurs bine, fara probleme si, pe masura ce ne apropiam de momentul intalnirii, cresteau emotiile si nerabdarea. Nu stiam cum va fi, dar aveam acel sentiment ca totul va fi bine… eram linistita. Intre timp, am considerat ca ar fi bine sa am alaturi de mine si o doula, drept pentru care am sunat-o pe Andreea Luncasu si am povestit cu ea. Este o persoana minunata, calda, pe care simti ca ai avut-o toata viata alaturi si nu ca ai cunoscut-o cu putin timp in urma…
Am exersat si repetat si acasa ceea ce facusem la curs, iar cu o saptamana inainte de marea intalnire, au inceput ceva contractii, neregulate si nu foarte dureroase. A fost momentul in care am sunat-o pe Andreea (vorbeam des la telefon cu ea, povestindu-i cum ma simt si ce s-a mai intamplat de la ultima conversatie) si i-am spus ceea ce mi se
Intampla. A doua zi a ajuns la noi si am petrecut impreuna o sapatamana minunata. Simitind-o pe Andreea aproape, buburuza noastra s-a linistit si, desi eram dupa 40 saptamani, ea nu mai dadea nici un semn ca ar vrea sa ne cunoasca. Stiind ca daca ma apropii de 42 saptamani, risc sa mi se declanseze nasterea, fiind dupa cezariana, am inceput sa vorbesc mai des cu ea si sa-i povestesc ce variante avem, urmand ca ea sa aleaga ce se va intampla mai departe. Si a ales… vineri seara, in jurul orei 18.00, am inceput sa pierd dopul gelatinos si au inceput sa apara si contactiile, nu foarte dureroase si la fel de neregulate… am intrat la dus, gandindu-ma ca apa calda ma va relaxa si voi putea vedea daca contractiile sunt reale sau nu, apoi m-am bagat in pat, incercand sa adorm. Pe la 23.00 au inceput sa se inteteasca contractiile si sa devina regulate… am incercat sa-mi reglez respiratia asa cum invatasem la curs… valurile nu mai pareau atat de puternice… pe la 01.30 l-am trezit pe sot si am plecat spre Brasov, unde am ajuns in jur de ora 03.00… m-a preluat moasa care m-a consultat si mi-a spus ca deja aveam dilatatie 8-9 si m-a intrebat daca vreau sa intru in apa… orele care au urmat au fost traite la intensitate maxima… dupa un travaliu de aproximativ 3 ore (la ora 06.04… exact cum vizualizase cumnata mea la curs…64) s-a nascut bubulina noastra draga, Natalia Maria. A iesit in apa, mi-a fost pusa pe piept si atunci m-a fixat cu niste ochi mari, vrand parca sa spuna:” in sfarsit, sunt acolo unde trebuie! Bine te-am gasit!”. Cordonul i-a fost taiat de catre matusa ei. Se pare ca de atunci s-a stabilit o relatie speciala intre ele…
Au fost momente magice ce mi s-au intiparit in suflet si carora, stiu ca, trecerea timpului nu le va putea diminua intensitatea!
Acum are 1,5 ani, este inca alaptata si alintata, este o dulceata de copil, vorbareata si sugubeata! Alaturi de fratele ei, ne insenineaza zilele si ne face sa uitam de micile suparari ce ne mai intuneca uneori!

Multumesc din suflet Dittei si Andreei pentru aceste clipe de neuitat si pentru ca au facut sa avem parte de o nastere atat de frumoasa si implinitoare!

Lasa un Comentariu

532 views

Start typing and press Enter to search