Crina, Brasov

Dragă Ditta,

Ştiu că soţul meu ţi-a scris plin de emoţie chiar în noaptea în care am născut. Iată şi povestea completă, din punctul meu de vedere, acum la 7luni+ de la naştere.

În primul rând, pe mine sarcina asta m-a luat prin surprindere. Am început să mănânc vegan cu câteva luni înainte şi am rămas fără menstruaţie. Citisem că e posibil să se întâmple asta din cauza alimentaţiei (pe grupuri şi pe site-ul Ligiei Pop), dar n-am crezut că sunt şi fertilă. Nici doctoriţa la care am mers n-a asociat lipsa menstruaţiei cu alimentaţia şi era hotărâtă să-mi dea Duphaston pt stimulare ovariană.

Se pare totuşi că n-am avut nevoie de nicio medicaţie şi l-am conceput pe BBmic într-o zi în care simţeam că e ceva special în aer. Îmi amintesc ziua respectivă cu lux de amănunte. N-am vrut să ştim sexul bebeluşului, dar am simţit toată sarcina că e băiat. Ba chiar îţi spusesem amândoi, în urma unui exerciţiu de vizualizare, că l-am văzut amândoi băieţel. Tot în timpul unui exerciţiu de la curs, el mi-a zis că travaliul va dura 2 ore. Era imposibil să dureze doar atât, dar am realizat apoi că era vorba de ultima parte a travaliului. Fix atât a durat din momentul în care ne-am pornit spre spital până am născut.

Am trecut prin travaliu destul de rapid şi de uşor, apoi am născut fără niciun fel de probleme sau intervenţii. Dimineaţă, când a debutat travaliul, nici nu ştiam că jena pe care o resimţeam eu erau de fapt contracţiile. Dar am simţit că s-ar putea întâmpla ceva. Am pus în bagaj ultimele detalii, apoi am făcut o clismă şi o baie lungaaaa. La 12 am fost la spital, unde eram programată pentru monitorizare. Doctoriţa mi-a zis că avem un început de travaliu şi m-a trimis acasă până încep contracţiile regulate la 5 minute.

Acasă am ascultat mp3-urile cu curcubeul şi afirmaţiile pozitive, am băut un smoothie şi am mâncat banane. La 15 şi ceva mi s-a rupt apa. L-am sunat pe tati şi pe doula ca să-i anunţ. Tati a venit instant de la servici, deşi i-am zis că nu-i nicio grabă (ştiam că ruperea membranelor nu înseamnă naştere iminentă). Doula m-a ţinut de vorbă la telefon ca să vadă dacă mai pot vorbi pe contracţie. După ce au ajuns amândoi, am stat împreună acasă şi pe final am mers la spital. Cât am stat acasă, am socializat foarte puţin cu ei. Îmi era mai bine singură, în altă cameră (mi-am adus aminte de exemplul tău cu pisică ce se izolează atunci când naşte). Am reuşit să mă relaxez şi aţipeam între contracţii, dar pe contracţie nu reuşeam să fiu la fel de relaxată.

La spital mi-au făcut un control şi apoi mi-au pus o mulţime de întrebări dintr-un chestionar standard (gen când a fost ultima menstruaţie, dacă am băut sau fumat pe parcursul sarcinii, etc) deşi eu le înmânasem dosarul cu tot ce era nevoie. Mi-am amintit de faza cu CNP-ul pe care ne-o pomeneai. Fiind spital de stat, iniţial n-au vrut să lase pe nimeni cu mine. Pe doula au lăsat-o cu mine abia când a ajuns doctoriţa mea. Am stat cu doula până pe expulzie, iar pe expulzie l-a chemat doctoriţa pe tati să asiste.

Mi-a prins tare bine prezenţa lui acolo. Aveam încredere în el, în medici mai puţin. Medicii îmi ziceau “împinge că-i faci rău copilului”, dar ştiam eu că nu-i chiar aşa. Apoi mi-a zis tatii că dacă împing acuma, va ieşi, că îl vede. Şi aşa a fost. A ieşit pe următoarea contracţie. Mi-a descris ulterior atât de frumos totul, încât îmi era ciudă că n-am putut să văd şi eu. N-am scăpat de epiziotomie, dar mi-au cerut acordul înainte. Cred că în clipa aceea i-aş fi lăsat să-mi taie şi o ureche dacă era necesar.

La 20:10 am făcut cunoştinţă cu BBmic, când mi l-au pus pe piept. Era frumos, curios şi cu pielea netedă şi trandafirie. Scâncea. Când i-a zis taica-so “bine ai venit pe lume micuţule”, s-a oprit din plâns şi s-a uitat în direcţia lui. Eram amândoi cu lacrimi în ochi de bucurie, iar eu aveam senzaţia aia pe care o ai după o tură în roller-coaster. Eram atât de plină de adrenalină, încât îmi venea să zburd prin spital şi să strig în gura mare că am născut.

Uitaseră să-mi pună branula şi după ce am născut m-au certat că n-o am, de parcă era vina mea. Placenta a ieşit imediat după. Cordonul i l-au lăsat intact cât timp a pulsat. Nu mi l-au vaccinat şi nici nu i-am administrat niciodată medicamente. A făcut icter după naştere care s-a prelungit, dar nici pentru asta nu i-am dat medicaţie. Mi-au prins foarte bine sfaturile Mihaelei Drilea legate de alăptat. Îmi răsunau mereu în cap cuvintele “pus copilul la sân”:). Asta era rezolvarea oricărei probleme.

Sunt tare fericită că am născut atât de uşor şi sunt convinsă că pregătirea prealabilă şi moralul ridicat a contribuit la asta. Mie îmi era teamă de naştere, o vedeam că pe ceva de care trebuie să scap cât de repede. Însă după curs şi după ce am citit câteva poveşti despre naştere, devenisem nerăbdătoare să o experimentez pe propria piele. Să o trăiesc din plin. Ştiam de dinainte să rămân însărcinată (de pe vremea în care mă documentăm) că vreau să am doula şi că vreau să fac cursul.

Cursul tău m-a ajutat să dobândesc o o atitudine pozitivă pe care am menţinut-o pe toată durata sarcinii.
Am vrut ca naşterea să fie o experienţă plăcută pentru că mai îmi doresc încă (cel puţin) una. Aşa văd eu familia completă. Şi abia aştept să mă bucur de următorul test cu două liniuţe. Mă bucur tare mult că te-am cunoscut că am participat la cursul tău. Felicitări pentru tot ce faci şi pentru că reuşeşti să pui naşterea într-o lumină atât de frumoasă. La cât mai multe mămici fericite şi împlinite, aşa ca mine!

Cu drag,

Crina, BBmic şi tati

Lasa un Comentariu

717 views

Start typing and press Enter to search