Corina Kelemen, Constanta

Un BB mult asteptat [nastere naturala nemedicalizata]

Povestea noastra incepe in 2008, cand am hotarat sa avem un copilas. Mi-am imaginat ca as vrea sa nasc in apa si de aici cautarile mele in acest sens. La vremea aceea, doar la Brasov am vazut ca se practica nasterea sub apa, deci mi se putea indeplini dorinta. Insa cele doua linii magice ne-au facut fericiti abia pe 29.04.2013, cand plangeam si radeam deodata, bucuria pe care o simteam neputand fi explicata in cuvinte. Iar la acea data aveam si in Constanta doua variante pentru nasterea in apa.

In toti anii in care sarcina a fost asteptata am avut timp sa citesc multe lucruri despre nastere. Astfel am decis: nastere 100% naturala. Tot in aceste cautari am gasit si hypnobirthing, lucru extrem de interesant in imaginatia mea. Astfel ca am facut cursurile Hypnobirthing, tinute de Ditta Depner, convinsa fiind de ajutorul acestora. Am fost intrebata de multe ori daca am pus in aplicare ce am invatat la curs, daca m-am autohipnotizat. Ei bine, as fi dorit sa folosesc mai multe tehnici, insa eu am nascut pe 17.12, la doar 8 zile de la terminarea cursului. DPN fiind 02.01.2014, am tot amanat momentul pregatirilor, iar BB ne-a luat prin surprindere.

Atunci cand m-am apucat sa scriu, am dorit si sa reflectez asupra acelei zile, a orelor lungi de travaliu. Stiam ca ceva, undeva s-a intamplat si nu imi dadeam seama ce. De aceea, gandindu-ma de mai multe ori la acea zi, am gasit raspunsurile. Per ansamblu, am avut o nastere frumoasa, 100% naturala, insa unele lucruri din ziua aceea sunt o lectie pentru viitor.

Dar sa incep cu inceputul. Duminica, 15.12.2013, mi-a fost foarte rau, am vomitat toata ziua (stare care precede travaliul, dar de care nu stiam). Luni resimteam starea din ziua anterioara si nu aveam nici pofta de mancare. Tot in aceasta zi il descriam pe Gy Jr cum impinge in jos, dar nu am banuit nici o clipa ca ar fi contractii. Simteam ca o presiune de menstruatie, poate putin mai puternica, dar credeam ca se misca el in vreun mod anume. Senzatiile erau rare, neregulate. Chiar i-am scris si am vorbit cu Ditta Depner de senzatiile mele si mi-a zis ca BB se pregateste. Dar tot nu m-am gandit ca am contractii. In imaginatia mea, contractiile s-ar fi simtit altfel.

I-am zis lui Gy (sotul) ca este posibil sa se intample ceva, dar nu sunt sigura. In acea seara am stat amandoi pana pe la ora 02.00, pregatind prin casa una-alta pentru venirea lui Gy Jr. Am adormit, iar dupa doua ore m-am trezit cu o presiune si mai mare in zona pelviana. Deja puteam sa spun ca e durere. Am incercat sa adorm la loc, dar nu a fost chip. M-am uitat la ceas si se repetau la fiecare 10 minute. Posibil sa fi atipit putin, insa durerea ma tinea treaza. La ora 5 m-am uitat pe ceas si aveam contractii la fiecare 5 minute, asa ca am hotarat sa il trezesc si pe Gy. La ora 6 faceam internarea si eram sigura ca in 3-4 ore il strang pe BB in brate. Nu m-am pierdut deloc cu firea, eram foarte calma, stiam exact ce imi doresc.

Am ajuns intr-un salon unde a venit o Doamna Doctor, care fusese trezita din somn, genul acela de persoana pe care sa o eviti dimineata ca sa nu iti strice ziua. Si aici a fost primul episod care m-a scos din starea mea de bine. Mi-a cerut sa ma urc pe patul acela de nasteri sa ma consulte. Si pentru ca urcarea mea a durat mai mult decat si-a imaginat ea, a ridicat tonul la mine. I-am raspuns in acelasi fel si chiar ma gandeam ca am fost destul de draguta cu ea, avand in vedere situatia. Aveam dilatatie 2. Dar eram deja departe de starea de relaxare in care venisem. Intre timp a venit si Gy in salon si i-am zis ca plecam acasa daca mai vine vreo persoana cu atitudinea aia, ca nu am de gand sa las pe nimeni sa imi strice ziua. Mi-a facut si o monitorizare, totul bine. S-a facut ora 7, probabil s-a schimbat tura si m-am bucurat sa vad ca vine altcineva la mine, cu o figura mult mai prietenoasa. Ne-au zis ca putem sa asteptam in salonul in care urma sa petrecem zilele de dupa nastere, motiv de bucurie pentru noi.

Pe la ora 9 aveam deja contractii si mai dese, mai dureroase, eram foarte sigura ca se apropie momentul. A venit cineva in salon, a vazut ca sunt dese contractiile, asa ca ne-au rechemat in salonul unde am fost prima data. Intre timp s-au uitat pe planul de nastere pe care il aveam cu noi, completat. La partea cu dorintele in ceea ce ma privea (nastere naturala fara nici o interventie medicamentoasa) a fost ciudat, dar simplu, insa cand au ajuns la partea cu vaccinarile, vitamina K (pentru BB) si toate celelalte nebunii au inceput sa isi dea cu parerea. In acel moment, si eu, si Gy am insistat pe un ton nu chiar prietenos pe ceea ce dorim sa facem. Insa aici, inca un pas mare inapoi din starea mea. Plus, in acel salon, nu erau conditii pentru insotitor, astfel ca Gy a fost non stop in picioare. Sau poate ca nu voiau sa ii creeze conditii, din diferite motive…

Au mai trecut niste ore, ne-am mutat in salonul unde era si cada de nasteri, dilatatia era foarte lenta. Au mai venit de cateva ori pentru monitorizare, tuseu = inca niste motive de stres. Imi puneau aparatul de monitorizare pentru 20 de minute (ziceau ei) si veneau dupa o ora. Au fost dati cand nu inregistra nimic, Gy cauta pe cineva sa anunte, dar nu era nimeni. Si iata cum relaxarea mea era intrerupta. Cand trecea cate o ora-doua si nu venea nimeni era cel mai bine. Ma plimbam cu Gy, glumeam, dansam, ma masa pe spate, am avut semiintuneric in salon, ne cream toate conditiile pentru o nastere usoara.

Dupa ceva ore de asteptare, mama mea, nerabdatoare, ne tot suna sa afle in ce stadiu suntem. Nu o condamn, dar a trebuit sa ii spun sa inceteze cu telefoanele pentru ca nu face decat sa ma streseze. Iar din cand in cand ne intrerupea si personalul medical, asa am ajuns ca tocmai pe la ora 21 s-a rupt apa, dupa care au inceput dureri serioase. Poate ca le-as fi gestionat mai bine daca nu eram atat de obosita si flamanda. Aveam doar doua ore dormite in ultimele 36, de mancat, mai nimic si s-a resimtit. Astfel ca atunci cand trebuia sa fiu cel mai calma, eu eram deja extenuata si nu reuseam sa fiu stapana pe mine.

Gy a fost tot timpul langa mine si imi amintea sa respir si sa ma relaxez. Sincer, el a fost cea mai importanta persoana pentru mine in acea zi. Daca nu ar fi fost langa mine, nu as fi putut sa trec singura prin acea experienta. As fi cedat demult. Nu mai retin exact, dar cred ca la momentul acela aveam dilatatie 6. Contractiile erau foarte dese si dureroase, ma straduiam sa respir pe ele cat mai mult, insa au fost si momente cand ma trezeam ca urlu. Auzindu-ma, a venit langa mine Liliana Tudose, care a reusit imediat sa ma calmeze. Nu o sa ii uit vocea calda niciodata si nici felul in care a reusit sa ma calmeze imediat, explicandu-mi din nou respiratia.

A mai trecut putin timp, iar un control, se parea ca se apropie momentul, incepea sa se aglomereze salonul acela. La un moment dat le-am spus ca as vrea sa intru in cada cu apa, pe care au si inceput sa o pregateasca. Insa durerile erau deja asa de mari si de dese incat nu am mai fost in stare sa cobor de pe patul acela, ultimul loc pe care il aveam in plan sa il folosesc pentru nastere. Cand s-a apropiat momentul expulziei, D-na Doctor l-a intrebat pe Gy daca vrea sa ramana in salon si ce bine a facut ca a ramas. Astea ne erau si planurile, insa mi-era teama sa nu il convinga cumva sa plece.

La un moment dat, cand toate persoanele acelea considerau ca Gy Jr este aproape, imi spuneau sa imping. Dar sa imping intr-un fel pe care nu il simteam. O auzeam pe Dna Doctor spunand ca alea sunt contractii usoare, ca nu sunt cele de nastere, ca sunt prea scurte, iar eu nu mai puteam de durere. Impinsul ala aiurea m-a extenuat complet, mi s-a si “rupt filmul” de vreo doua ori, momente in care Gy era cu masca de oxigen pe fata mea. (Trebuie sa mentionez ca D-na Doctor cu care am nascut are 3 copii nascuti prin cezariana, iar D-na Doctor care era de garda nu are copii). Femeile imi spuneau sa imping, Gy imi spunea sa nu imping, ci sa respir. Gy zicea de fapt bine, pentru ca aveam nevoie sa respir pe contractii, nicidecum sa imping.

Apoi, am simtit cum intr-adevar trebuie sa imping ceva afara din mine. Atunci, si doar atunci, era momentul sa imping asa cum mi se spusese. Si, sincer, nici nu era nevoie sa spuna cineva sa impingi, pentru ca doar asta simti, sa impingi. Nici nu simteam contractii atunci, ci doar nevoia puternica de a impinge. Am impins o data, i se vedea parul, am impins a doua oara, a iesit capul, am impins a treia oara, a iesit BB cu totul. Ora 22.20, BB era cu noi. Deci ma extenuasem inutil impingand de mult mai multe ori, la momentul nepotrivit, cand, de fapt, a fost nevoie de doar trei impingeri pentru a-l avea pe BB afara. BB a iesit fara urlete, asa cum suntem obisnuiti ca ar trebui sa fie, in liniste. Cordonul l-a taiat tati, dupa ce s-a oprit din pulsat. Foarte important: respirati si impingeti cum simtiti, nu cum vi se spune.

Am cerut sa il am pe BB pe pieptul meu, mi l-au dat fara probleme, insa eram atat de confuza, tremuram, nu puteam nici sa ma bucur, nici…nimic. Placenta a cam fost trasa afara, nu lasata sa iasa in voie. M-a intrebat una din doamne daca il dau pe BB pana ma linistesc si pana ma coase. Ca, da, am uitat sa spun ca m-am rupt. Au avut intentia sa ma taie, dar nu am fost de acord. Si, daca nu as fi impins atunci aiurea, nici nu m-as fi rupt asa mult sau deloc. Ca au fost ceva cusaturi. A fost destul de dureros, chiar daca imi facuse anestezie locala. Ma durea si branula pe care mi-au pus-o la inceput, just in case, pe care am folosit-o doar pentru a-mi administra vitamine, dar dupa nastere.

Tati a mers cu BB in salonul alaturat unde masurau si tineau bebeii, a zis ca Gy Jr a fost foarte linistit, de se mira si personalul. Dupa ce m-au terminat de “tricotat”, mi l-au adus pe bebe inapoi, direct la san, unde a si inceput sa suga. Iar din acel moment am fost nedespartiti.

Primele trei zile dupa nastere aveam dubii daca as mai vrea sa trec printr-o alta nastere asa, insa, dupa ce am realizat unde au fost defectele, sunt sigura ca la nasterea urmatoare voi sti mult mai bine ce este de facut. Si, chiar daca a fost mai dificil decat mi-am imaginat, nu as schimba alegerea facuta, alegere facuta in special pentru puiul meu, de a naste 100% natural.

Si iata cum a inceput un nou capitol din viata noastra, un capitol care va fi sigur pe cat de provocator, pe atat de frumos si plin de dragoste.

Lasa un Comentariu

556 views

Start typing and press Enter to search