Ce faci atunci cand si fricii ii este frica de frica?

Eram o femeie de succes. Cu afacerea ei, cu ideile ei, admirata, un fel de lider de opinie, acum 7-8 ani. Orice vroiam, aveam. Ma consideram sigura pe mine si neinfricata. Aveam despre orice o opinie, si chiar daca nu stiam prea multe, stiam ceea ce nu vreau. Exact asa cum am fost invatata sa gandesc: stiam perfect ceea ce nu accept si nu vreau in viata mea.

Frumusetea este, ca acum imi dau seama de cliseul in care traiam: imaginandu-mi mai usor ceea ce nu doream, habar n-aveam ce vroiam, de fapt…. Cica gandeam pozitiv: in genul: nu vreau sa sufar, nu vreau sa fiu bolnava, nu vreau sa fiu trista… Si uite asa imi puneam singura piedici si mentalizam suferinta, boala si tristete. Pentru ca nimeni nu mi-a spus, ca atunci cand te gandesti la ceva, e bine sa te gandesti la partea pozitiva si nu la ceea ce nu doresti.

Si acum stiu ca mi-era frica. Dar nu realizam ca mi-este frica. Ci doar stiam ca nu vroiam sa ma intalnesc cu acest sentiment care ma facea sa nu mai fiu sigura pe mine si sa aleg chestii obisnuite, din obisnuinta, de dragul obisnuintei. Pentru ca iti trebuie curaj sa alegi altfel, sa alegi diferit, sa nu fii ca tot restul lumii. Curaj si informatii.

Si asa ma trezeam socata de oameni care alegeau diferit de mine. Ii condamnam si imi dadeam cu parerea, pentru ca aveam o opinie, des neavizata. Si tin minte si acum, ca atunci cand am aflat ca verisoara mea naste acasa, in Germania acum 8 ani, eram de-a dreptul oripilata si usor indignata de cata inconstienta incape intr-un singur om. Si treceam direct in ipostaza de salvator si trambitam si debitam judecati de valoare, crezand ca voi putea face ceva s-o opresc din hotararile ei, hotarari pentru mine cel putin bizare…

Si eram gravida. Si noroc ca planul acelui Suflet din burtica mea avea sa aibe un alt deznodamant. Mai aveam de invatat. Si am invatat pierzand 2 sarcini inainte de 12 saptamani, din vina nimanui, pur si simplu… Ca altfel, era vai si amar.. si de mine si de ei, dragii de ei. Si iata ca dupa aceste 2 experiente dureroase si slefuitoare de orgoliu si minte, dintr-o data nu mai eram candidata perfecta la cezariana electiva, una, la care te duci inainte: la coafor si la manichiura si singura, in masina personala la data si ora stabilita. Pentru ca iti dai seama ca nu este doar vorba despre tine. Si pentru ca iti dai seama ca de fapt iti este frica. Frica de a-ti asuma o hotarare. Frica de a-ti asuma o nastere fireasca, naturala. Pentru ca nu stii nimic despre ceea ce traieste un copil la nastere, despre corpul tau minunat si despre miracolul aparitiei unei noi vieti pe lumea asta mare.

Si apoi am invata ca poti avea o frica, doar daca te-ai intalnit cu ea vreodata in viata ta, adica ai trait-o. Si te gandesti: pai nu ai nascut niciodata. De ce ti-ar fi frica deci de nasterea naturala?!?

FRICA DE CEVA INOCULAT DE CATRE SOCIETATE – acea frica si groaza pe care am vazut-o pe fata fiecarei actrite de film, cand juca rolul mamei care tocmai naste. Am vazut zeci de filme in care nasterea este groaza, teama si suferinta. Iar aceste imagini mi s-au intiparit in minte. Si mi-am promis de mica ca nu voi suferi la nastere.

FRICA CELORLALTI DE NASTERE – povestile prietenelor si cunostintelor mele care au trecut printr-o nastere naturala erau povesti horror. Colege de munca, femei celebre, somitati si femei de afaceri, prietene apropiate, oameni cu un standard de viata ridicat alegeau varianta eleganta, a cezarienei elective. Normal. Era o moda si ceva normal sa fie asa. Doar ne permiteam sa nu suferim.

FRICA DE NECUNOSCUT – pentru ca eleganta venea din standardul ridicat de viata, din faptul ca imi puteam permite sa aleg calea usoara, nimeni nu-si batea capul sa afle ce inseamna o nastere naturala. Nu ma interesa ce presupune o nastere naturala, atata timp cat auzisem ca bebelusului ii prieste o cezariana, ca si mie, cu siguranta. Nu stiam ce presupune o nastere, ce etape are, prin ce trece copilul si corpul mamei. Deci o arie de domeniul SF pentru mine personal, total necunoscuta si neinteresanta.

FRICA DE LIPSA CONTROLULUI – asta era cea mai mare frica, cel putin la mine, care eram foarte calculata, multi-tasking si mai ales perfectionista. Cand intram intr-un domeniu unde nu puteam controla, gata – se termina autonomia mea. Si tocmai ca sa nu pierd controlul, cand nu faceam fata, nu ma bagam. Deci nasterea naturala nu intra in calcul, pentru ca nu era un domeniu unde eu sa controlez. Deci le dadeam controlul celor care asta faceau: medicii obstetricieni. Sa opereze ei, ca doar stiu cel mai bine. Nu dura decat 20 de minute si dupa, te puteai odihni pana ce ajungeai acasa de la spital cu un copil. Asta era pentru mine varianta optima si controlabila.

FRICA DE LIPSA DE SIGURANTA – “nasterea naturala este periculoasa”. Cel putin asa stiam eu. Nu imi puneam niciodata problema de lipsa sigurantei la operatia de cezariana. Aceea era o chestiune controlata, ca desfasurare, timp si profesionalism. Restul pentru mine era hazard. Si cine isi doreste oare sa puna in pericol viata copilului?!?

FRICA DE FRICA – cand mi-era frica, nu mai eram eu. Imi paralizau muschii, nu ma mai puteam misca, nu mai puteam gandi, intram pe un fel de pilot automat. Era clar ca evitam astfel de situatii, pe cat posibil, desi mi-era frica de frica care ma paraliza nu numai fizic, ci si psihic.

FRICA DE DURERE SI SUFERINTA – nasterea naturala se traducea cu: durere, pentru mine. Asta stiam si asta vedeam in jurul meu. Asta imi producea frica si lipsa de confort psihic si fizic. Deci nu intra in discutie, atata timp cat medicina evoluase si exista anestezia care eventual te putea salva de tot, chiar la urma, printr-o anestezie generala in care fatul sa fie scos din uter, fara ca tu sa simti nimic. Asta era varianta mea atunci. Cu fobia mea de ace si de spital si de suferinta. Si eventual si de moarte, tot un fel de mare necunoscut infricosator.

FRICA DE PIERDERE – frica cea mai mare a celor mai multi, de a pierde pe cineva drag tie. Era normal sa fac tot ceea ce imi statea in putiinta sa nu ajung intr-o astfel de situatie si atunci alegeam, dupa constiinta din acel moment, exact ceea ce credeam ca este cel mai bine pentru mine..

SI TOTUSI, fara acea frica, eu nu eram ceea ce sunt astazi. Pentru ca nu ai cum sa evoluezi in confort, in obisnuinta, in cotidianul care iti da acea dulce ignoranta linistitoare. Cand ai curajul sa iesi din rand, sa inoti impotriva curentului, sa te documentezi temeinic, atunci poti spune ca iti iei viata in propriile maini – asa cum si este firesc. Viata este a ta, tu o traiesti, tu decizi pentru tine, pentru corpul tau si pentru copilul tau. Cand realizezi asta, te trezesti la o noua realitate. Esti TU cu adevarat! Si brusc, devii fericita.

Am ajuns sa nasc natural, de doua ori, acasa. Prima nastere lunga si traumatizanta, pentru ca inca nu-mi asumasem pe deplin deciziile. A doua nastere, scurta si tamaduitoare, pentru ca reusisem sa ma ascult, sa ma simt si sa fiu de data asta “doar” o femeie care naste.

Si culmea, acea frica care inainte ma facuse sa fiu persoana diametral opusa celei de acum, m-a invatat multe:

FRICA – a fost cea care m-a facut sa caut, sa cercetez. Pentru ca, constientizand-o, am realizat ca o pot depasi prin cunoastere. Informatiile m-au ajutat s-o depasesc, s-o transcend, s-o elimin cu usurinta. Nu mi-a mai fost frica de nasterea naturala, pentru ca i-am inteles mecanismele fiziologice.

FRICA – m-a condus spre alte credinte, spre o alta cunoastere a realitatii. Iar aceste credinte noi mi-au linistit zbuciumul interior, m-au facut sa cred ca nasterea naturala este fireasca, mi-am dat seama cat de influentabili suntem si cat de usor manipulabili.

FRICA – m-a facut sa ma regasesc, sa renasc si sa imi recastig increderea pierduta. Si am nascut natural de 2 ori, si am renascut, pentru ca mi-am recastigat nasterea “pierduta” prima oara. Pentru ca atunci vroiam sa traiesc o experienta ca la carte, nu a mea proprie si personala. Si am invata si de acolo. Si sunt recunoscatoare Universului pentru aceasta lectie de viata.

FRICA – transcenderea ei inseamna curaj. Curaj sa-ti recunosti puterea, curaj sa-ti redescoperi intuitia, si sa-ti asculti vocea interioara. Si astfel nu mai crezi ca stii ceva, ci stii in strafundurile fiintei tale ce este cel mai bine pentru tine si copilul tau. Si nu te mai indoiesti de tine si de ceea ce simti. Pentru ca acesta este adevarul tau, certitudinea de sine, acea certitudine care nu mai poate naste indoiala, adica alta frica. Si, cel mai important, nu mai astepti ajutorul de la ceilalti, din afara ta. Iti esti autosuficienta, pentru ca tu esti valoare intrinseca.

FRICA – m-a provocat profund. Cel mai greu mi-a fost s-o accept. Investind tone de energie in a o anihila, mi-am dat seama ca nu o voi putea face sa dispara, ci ii dau si mai multa putere aspra mea. In momentul cand am acceptat-o, ea mi-a devenit prietena, sau mai bine spus aliata. Nu-i mai purtam pica, si in acel moment, ea s-a diminuat si si-a reluat locul in banca ei, nemaiacoperind mintea si lasand loc pentru credintele mele noi sa apara.

FRICA – nu merita intretinuta. Aduce numai suferinta, durere si trecut, drame, dezechilibru si in final boala. Cei care isi depasesc fricile au o viata plina de dragoste, armonie, sanatate si belsug. Aici incepe adevarata provocare: ce alegi sa faci? Numai tu singura ai puterea de a-ti transforma viata! Nimeni nu o va face in locul tau!

Nu mai ezita, redescopera cine esti cu adevarat si actioneaza! Priveste-ti maretia si puterea. Asuma-ti curajul de a fii diferita!

Lasa un Comentariu

1.349 views

Start typing and press Enter to search