Povestea unei nașteri împlinitoare

Acum simt că pot împărtăși experiența nașterii gemenilor cu voi. Este cel mai înalt sentiment trăit de mine, ne-a vindecat atât pe mine cât și pe ceilalți copii ai noștri de orice traumă pe care am trăit-o la naștere.

Povestea unei nașteri împlinitoare la noi incepe acum mai bine de 3 ani, când se năștea al 2-lea copil și la care am cerut epidurala de frică, deși nașterea a durat aproximativ 45 minute din care în sala de naștere am stat cam 10 minute până la expulzie. Chiar dacă a fost atât de ușor, eu tremuram de frică. Când mi-au făcut epidurala, am pierdut conexiunea cu bebe si abia atunci a început frica pt. că nu îmi simțeam corpul. După ce s-a născut, nu am simțit că am făcut ceva la naștere ci că am lăsat bebele singur.

Astfel că, după episodul ăsta, au început căutările mele. Am întâlnit-o pe Ditta Depner și așa mi-am explicat ce am simțit la primele 2 nașteri și mi-am spus că eu, dacă va mai fi să nasc, vreau să am o naștere împlinitoare.

Pentru asta pot spune că am căutat informații și așa am dat de oameni minunați, care mi-au deschis orizontul nu doar în naștere ci și pentru viață.

Dar să începem cu ce am trăit în ultimile luni.

Pe 15 iunie 2020 mi-am dat seama că sunt însărcinată. Conexiunea cu bebelușii a fost instantanee, simțeam că o să trăiesc ceva deosebit. Atunci am început sa îmi fac planul – naștere acasă, în familie.

Dar surpriza a venit la 4 luni de sarcină, când s-a confirmat o sarcină gemelară pe care eu o simțeam ca fiind diferită de la 2 luni.

Și au început iar căutările pentru că nu mă mai simțeam în siguranță acasă doar cu doula și așa am ajuns la curs la Ditta Depner , unde am primit toate referințele.

Doar că era necesar să mergem de la Iași la Constanța, iar asta mie mi s-a părut cam dificil ținând cont de ultimul travaliu. Dar am spus da pentru că la Iași toți erau sceptici în ceea ce privește nașterea naturală la gemelară.

Așa că, la 30 de săptămâni am plecat să vedem clinica unde, surpriză, nici medicul, nici moașa, nici doula nu erau să îi pot vedea… m-a primit o doctoriță, nu i-am reținut numele, care mi-a spus „nu” cam la tot :))) m-am blocat, am ieșit din cabinet și m-am întrebat „ok, de ce am atras asta?”.

Am sunat moașa, doula care m-au asigurat că la naștere vor fi prezente că atunci e important. Am vorbit cu copiii și am continuat cu gândul că vom naște la Isis/Armonia.

Pe 13 ianuarie am simțit o durere puternică care se accentua în partea dreaptă. Am sunat doula și am vb cu Madalina Hentz care m-au indrumat, durerea a dispărut și, deși aveam programată plecarea pe 15 ianuarie la Constanța, i-am spus soțului să pregătească totul pe 14 pentru că noi plecăm, așa că ne-am pornit spre Constanța plină de speranțe ca totul va fi exact așa cum am visat.

La 22:00 am ajuns, m-am pus să dorm. La ora 8:00 mi s-a rupt apa, am sunat-o pe Carmen Anamaria cu care am avut o conexiune extraordinară.

Contracțiile erau foarte dese și intense, așa că am plecat spre clinică după primele 15 minute de contracții, cred, si am ajuns acolo cu dilatație 6.

Dr Zaher a spus că într-o ora și jumătate îmi țin copiii in brațe. Nu a fost chiar așa pt că am născut la ora 13:00, dar a fost cel mai frumos travaliu, peste ceea ce eu am așteptat.

În permanență au stat cu mine #moașa Ana, #doula Carmen si soțul meu care nu mai ținea minte nimic :))) am fost alintată in toată perioada asta cu uleiuri esențiale si homeopate și am simțit cele mai profunde sentimente de iubire.

În jurul orei 12:30 a venit dr. sa vadă cum suntem și a spus că nu sunt eficiente contracțiile, asa ca a rupt el sacul primului bebeluș. Nu mă întrebați de unde a curs celălalt lichid că nu știu.

M-a pus să împing să vadă dacă e totul ok și m-au pus în cada cu apă. Apoi doar am fost ghidata de medic și încurajată.

Aici am reținut foarte bine incurajarile soțului. Era așa entuziasmat ca bebe 1 scosese capul ca mi-a transmis si mie curaj.

Primul bebe a ieșit foarte repede dupa ce am intrat în apa și mi l-au pus pe piept. Am simțit atunci ca îl ating pe Dumnezeu dar știam ca mai este un pic pana sa vina pe lume și al 2-lea bebe, care a ales sa își facă apariția în sac cu poziție în pelvina, la diferența de 13 minute față de fratele lui.

Fac aici o paranteza – in meditația din ultima zi parcă am văzut o panglică roșie care pentru mine a însemnat o premieră și chiar ma gândeam oare ce o sa fie.

Iar când bebe a ieșit în sac, dr. Zaher spune „asa ceva în România e o premiera”.

A fost pentru mine inca o confirmare ca in sarcina comunicarea e cea mai importanta.

Al 2-lea bebe a fost aspirat pe mine pentru ca dragul de el s-a născut dormind, placenta s-a născut și ea imediat apoi s-au tăiat cordoanele.

Am ieșit din cada și am stat așa câteva ore, timp în care ni s-a propus sa îl ducă la incubator pe bebe 2. Am refuzat si Carmen i-a dat pe amândoi cu uleiuri.

La nici 5 minute și bebe 2 era energic. Nu ne-au grăbit deloc, am ajuns în salon la ora 16:00 cu un final fericit – o sarcină și o naștere nemedicalizată, cu 2 părinți împuterniciți si împliniți alături de 2 copii fericiți care ne-au zâmbit încă din prima zi.

Mulțumesc , Ditta, moasa Ana, doula Carmen, Dr. Zaher alături de intreg personalul de la Isis/Armonia, Mădălinei Hentz si Veronica Crina Veres care ati ales sa ma împuterniciți in acest parcurs!

Scriu aceste rânduri pentru toate mămicile care isi doresc sa cunoască miracolul nașterii renunțând la frici, împuternicite si pline de dorința unei nașteri implinitoare!

Simona L.