Blog Ditta Depner Bine ai venit in luma nasterilor frumoase si implinitoare!
Buna Ditta,
Am tot zis sa iti scriu povestea Lunei, povestea nemaipomenit de frumoasa despre nasterea fetitei noastre Luna…am tot zis sa pun in cuvinte totul, dar asa de repede trece timpul si Luna creste si are nevoie de toata atentia mea..atat de mult incat nu mai am timp de nimic altceva..dar trebuie sa recunosc ca imi si place sa petrec tot timpul cu ea..
Asa..povestea Lunei incepe, cum altfel, decat ca in povesti..trecusera doua luni pana sa realizez ca eram insarcinata. Timp in care noi, activi si plimbareti din fire, fuseseram prin Germania, prin tara, petrecusem la nunta cumnatului, urcasem pana in varful Parangului si facusem tot felul de drumetii. Tot ce simteam era doar o oboseala accentuata..Luna venise pe nesimtite..atunci cand testul a confirmat ceea ce noi speram, am fost in culmea fericirii..de aici a inceput sarcina noastra extraordinar de frumoasa..de fapt, a inceput in momentul in care te-am intalnit pe tine, draga noastra Ditta..initial, fuseseram prinsi in stresul analizelor si mrejele planului de nastere al clinicii si al medicului ginecolog. Dar din fericire ne-am trezit la realitate in momentul in care am realizat ca este nasterea mea si simtamintele mele, nu ale medicului. Zecile de analize aiurea, ecografii fara sens si fara folos, pastile date fara motiv, stresul acumulat ne-au facut sa renuntam la clinici si spitale. Atunci a fost momentul in care te-am gasit, draga Ditta. Cursul tau ne-a deschis ochii..ne-a confirmat ceea ce cumva stiam deja in adancul nostru, si anume ca sarcina si nasterea sunt ale mamei, ale nimanui altcuiva. Datorita tie si cursului tau, cuvintelor tale duioase si pretioase si invatamintelor tale ne-am reintors catre noi..am lasat sarcina sa evolueze frumos si linistit, m-am conectat la copilasul din burtica si l-am lasat pe el sa dicteze mai departe. Pentru ca sarcina era asa usoara si frumoasa si linistita, din acel moment am renuntat la analize si medici si clinici si am lasat totul sa evolueze pur si simplu. Cea mai frumoasa perioada! Eram permanent in legatura cu bebe din burtica, vorbeam cu ea mereu, faceam masaje la burtica si in continuare eram la fel de activi si plimbareti.
Nasterea Lunei a fost cu adevarat ca in povesti..Luna a noua de sarcina am decis sa o petrecem in Constanta, la mare, pentru ca planul initial era sa avem o nastere in apa la clinica Isis. Ni se parea cea mai ok cu ce doream noi. Insa si ei ne-au inselat asteptarile, bulversandu-ne cu alte tone de analize si stres. Eram pe ultima suta de metri cand am renuntat la clinica. Pentru ca am lasat pe bebe sa ne spuna tot timpul ce si cum sa facem, bebe a fost cea care mi-a soptit sa avem o nastere acasa, in intimitate. Trebuie sa spun ca noi stateam cu chirie in Constanta..i-am zis sotului ca vreau sa nastem acasa, fara medici, fara clinica, fara stres..dar ca sa nastem acasa, aveam totusi nevoie de cineva calificat. In Constanta cand am ajuns o gasisem pe Carmen, doula la nasteri, care deja se ocupa de mine si de burtica, dar aveam nevoie de o moasa, ea avand cunostintele medicale necesare. Tot cautand si intreband, am gasit-o pe Ada. Problema era ca Ada era din Suceava, si nu se putea deplasa drum atat de lung, avand si ea o fetita mica. Dar, minunea a facut ca ea avea un concediu planificat la mare de pe 9 iunie. Bebe teoretic trebuia sa se nasca la inceput de iunie, 1-4 pe-acolo. Daca bebe astepta pana pe 9 iunie, atunci Ada ne putea asista la nastere. Asa ca, in momentul in care au inceput semnele de nastere ( pierderea dopului, lipsa somnului, eliberarea intestinelor pentru nastere), am inceput sa vorbim cu bebelina sa mai astepte..si intr-adevar bebe alege momentul cand se naste, el stie mai bine cand totul este pregatit..asa ca noi ne-am petrecut timpul frumos ca de obicei, cu plimbari lungi (faceam cam 10-15 km pe jos in fiecare zi). Era 8 iunie, ziua sotului, si bebelina inca astepta cuminte, asa ca am sarbatorit cum se cuvine (mai ales sotul)..a doua zi dimineata, 9 iunie, incep sa simt usoare crampe si ma duc la baie des..crampele nu se opresc si ma gandesc ca e timpul..ii scriu lui Carmen si confirma faptul ca sunt in pre-travaliu. Acuma va imaginati cum a primit vestea sotul care dormise foarte putin si era cat se poate de mahmur..cand a reusit sa se dezmeticeasca putin si sa realizeze ca vine bebe, am inceput sa radem si sa ne amuzam pe situatie, in acelasi timp fiind foarte mandri de bebelina care a asteptat fix momentul potrivit..de acolo totul a decurs foarte frumos..crampele cresteau treptat si foarte usor in intensitate, sotul s-a ocupat de cada de nastere care, culmea, ajungea fix in acea dimineata, moasa era la o ora de Constanta si probabil cea mai surprinsa cand i-am zis ca fix atunci a decis sa vina bebe, doula a venit si a stat cu mine, ne-a creat atmosfera frumoasa si linistitoare..de atunci am stat cu sotul, care este cel mai important sprijin pentru mamica si este infinit important sa fie prezent la nastere, sa stea cu mamica, sa vorbeasca cu ea, sa o pupe, sa o linisteasca, sa stea stoic sa fie strans si ciupit.. contractiile cresteau in intensitate treptat, iar apa s-a rupt pe la 17 dupa-amiaza..bebelina nu era asezata in pozitia de nastere, dar asta nu este o problema..am facut anumite exercitii care au ajutat la pozitionarea ei..de acolo am stat cu sotul in apa in cada de nastere, iar bebelina a venit pe lume la 21.16. Eram doar eu si sotul in apa, iar bebelina a venit direct in bratele noastre. Atat de frumos a fost totul! Minunat! Bebelina a venit pe lume atat de linistita, era efectiv zen, cu fatuca calma, parca dormea. Am luat-o in brate si ne-am intins pe pat..am asteptat cordonul sa nu mai pulseze si l-a taiat sotul.. apoi am mai stat putin si a inceput si placenta sa iasa, foarte usor..totul a decurs frumos, fara traume, fara rupturi, in ritmul bebelinei..a doua zi eram perfect functionala.
Asa ca, dragi mamici, ascultati de Ditta si ascultati de bebe din burtica. Lasati sarcina sa evolueze pur si simplu, nu trebuie aa faceti nimic altceva decat sa va relaxati si sa va conectati cu bebe. El stie ce sa faca, stie cand sa vina, cum sa vina, lasati-l sa vina in ritmul lui. Lasati totul sa decurga de la sine si nu veti avea traume, nici voi nici bebe. Sarcina si nasterea sunt doua trairi atat de frumoase si pure, nu lasati nimic sa intervina intre voi si bebe. Legatura dintre mama si bebe intrece orice analize si ecografii, vitamine si pastile, medici care va spun ei ce ar trebui sa simtiti si sa faceti. Si tatici, nu plecati de langa mamica; ea are nevoie de sprijin emotional, are nevoie de voi sa fiti stalp de neclintit dar si duiosie in acele momente frumoase. Faptul ca noi am fost toti trei in acel moment a creat o lagatura extraordinar de frumoasa. Luna este o fetita extrem de calma si linistita si dragastoasa.
Nimic din ce v-am povestit nu s-ar fi putut intampla fara sfaturile de nepretuit ale Dittei. Cursul ei ne-a deschis mintile si sufletele si ii suntem etern recunoscatori. Am stiut ce sa facem, ce se intampla, cum sa reactionam fara sa ne panicam, fara traume. Nasterea Lunei a fost atat de frumoasa..povestesc tuturor cat de frumos a fost acel moment pentru noi..Luna este cea mai norocoasa fetita; are nu unul, ci trei ingeri pazitori: pe tine Ditta, moasa si doula.
Multumim, draga noastra, Ditta pentru tot ceea ce faci pentru mamici si pentru nasterea naturala! Esti un om frumos si bun si suntem cei mai norocosi ca ne-ai iesit in cale atunci cand aveam nevoie! Te iubim!
Am tot zis sa iti scriu povestea Lunei, povestea nemaipomenit de frumoasa despre nasterea fetitei noastre Luna…am tot zis sa pun in cuvinte totul, dar asa de repede trece timpul si Luna creste si are nevoie de toata atentia mea..atat de mult incat nu mai am timp de nimic altceva..dar trebuie sa recunosc ca imi si place sa petrec tot timpul cu ea..
Asa..povestea Lunei incepe, cum altfel, decat ca in povesti..trecusera doua luni pana sa realizez ca eram insarcinata. Timp in care noi, activi si plimbareti din fire, fuseseram prin Germania, prin tara, petrecusem la nunta cumnatului, urcasem pana in varful Parangului si facusem tot felul de drumetii. Tot ce simteam era doar o oboseala accentuata..Luna venise pe nesimtite..atunci cand testul a confirmat ceea ce noi speram, am fost in culmea fericirii..de aici a inceput sarcina noastra extraordinar de frumoasa..de fapt, a inceput in momentul in care te-am intalnit pe tine, draga noastra Ditta..initial, fuseseram prinsi in stresul analizelor si mrejele planului de nastere al clinicii si al medicului ginecolog. Dar din fericire ne-am trezit la realitate in momentul in care am realizat ca este nasterea mea si simtamintele mele, nu ale medicului. Zecile de analize aiurea, ecografii fara sens si fara folos, pastile date fara motiv, stresul acumulat ne-au facut sa renuntam la clinici si spitale. Atunci a fost momentul in care te-am gasit, draga Ditta. Cursul tau ne-a deschis ochii..ne-a confirmat ceea ce cumva stiam deja in adancul nostru, si anume ca sarcina si nasterea sunt ale mamei, ale nimanui altcuiva. Datorita tie si cursului tau, cuvintelor tale duioase si pretioase si invatamintelor tale ne-am reintors catre noi..am lasat sarcina sa evolueze frumos si linistit, m-am conectat la copilasul din burtica si l-am lasat pe el sa dicteze mai departe. Pentru ca sarcina era asa usoara si frumoasa si linistita, din acel moment am renuntat la analize si medici si clinici si am lasat totul sa evolueze pur si simplu. Cea mai frumoasa perioada! Eram permanent in legatura cu bebe din burtica, vorbeam cu ea mereu, faceam masaje la burtica si in continuare eram la fel de activi si plimbareti.
Nasterea Lunei a fost cu adevarat ca in povesti..Luna a noua de sarcina am decis sa o petrecem in Constanta, la mare, pentru ca planul initial era sa avem o nastere in apa la clinica Isis. Ni se parea cea mai ok cu ce doream noi. Insa si ei ne-au inselat asteptarile, bulversandu-ne cu alte tone de analize si stres. Eram pe ultima suta de metri cand am renuntat la clinica. Pentru ca am lasat pe bebe sa ne spuna tot timpul ce si cum sa facem, bebe a fost cea care mi-a soptit sa avem o nastere acasa, in intimitate. Trebuie sa spun ca noi stateam cu chirie in Constanta..i-am zis sotului ca vreau sa nastem acasa, fara medici, fara clinica, fara stres..dar ca sa nastem acasa, aveam totusi nevoie de cineva calificat. In Constanta cand am ajuns o gasisem pe Carmen, doula la nasteri, care deja se ocupa de mine si de burtica, dar aveam nevoie de o moasa, ea avand cunostintele medicale necesare. Tot cautand si intreband, am gasit-o pe Ada. Problema era ca Ada era din Suceava, si nu se putea deplasa drum atat de lung, avand si ea o fetita mica. Dar, minunea a facut ca ea avea un concediu planificat la mare de pe 9 iunie. Bebe teoretic trebuia sa se nasca la inceput de iunie, 1-4 pe-acolo. Daca bebe astepta pana pe 9 iunie, atunci Ada ne putea asista la nastere. Asa ca, in momentul in care au inceput semnele de nastere ( pierderea dopului, lipsa somnului, eliberarea intestinelor pentru nastere), am inceput sa vorbim cu bebelina sa mai astepte..si intr-adevar bebe alege momentul cand se naste, el stie mai bine cand totul este pregatit..asa ca noi ne-am petrecut timpul frumos ca de obicei, cu plimbari lungi (faceam cam 10-15 km pe jos in fiecare zi). Era 8 iunie, ziua sotului, si bebelina inca astepta cuminte, asa ca am sarbatorit cum se cuvine (mai ales sotul)..a doua zi dimineata, 9 iunie, incep sa simt usoare crampe si ma duc la baie des..crampele nu se opresc si ma gandesc ca e timpul..ii scriu lui Carmen si confirma faptul ca sunt in pre-travaliu. Acuma va imaginati cum a primit vestea sotul care dormise foarte putin si era cat se poate de mahmur..cand a reusit sa se dezmeticeasca putin si sa realizeze ca vine bebe, am inceput sa radem si sa ne amuzam pe situatie, in acelasi timp fiind foarte mandri de bebelina care a asteptat fix momentul potrivit..de acolo totul a decurs foarte frumos..crampele cresteau treptat si foarte usor in intensitate, sotul s-a ocupat de cada de nastere care, culmea, ajungea fix in acea dimineata, moasa era la o ora de Constanta si probabil cea mai surprinsa cand i-am zis ca fix atunci a decis sa vina bebe, doula a venit si a stat cu mine, ne-a creat atmosfera frumoasa si linistitoare..de atunci am stat cu sotul, care este cel mai important sprijin pentru mamica si este infinit important sa fie prezent la nastere, sa stea cu mamica, sa vorbeasca cu ea, sa o pupe, sa o linisteasca, sa stea stoic sa fie strans si ciupit.. contractiile cresteau in intensitate treptat, iar apa s-a rupt pe la 17 dupa-amiaza..bebelina nu era asezata in pozitia de nastere, dar asta nu este o problema..am facut anumite exercitii care au ajutat la pozitionarea ei..de acolo am stat cu sotul in apa in cada de nastere, iar bebelina a venit pe lume la 21.16. Eram doar eu si sotul in apa, iar bebelina a venit direct in bratele noastre. Atat de frumos a fost totul! Minunat! Bebelina a venit pe lume atat de linistita, era efectiv zen, cu fatuca calma, parca dormea. Am luat-o in brate si ne-am intins pe pat..am asteptat cordonul sa nu mai pulseze si l-a taiat sotul.. apoi am mai stat putin si a inceput si placenta sa iasa, foarte usor..totul a decurs frumos, fara traume, fara rupturi, in ritmul bebelinei..a doua zi eram perfect functionala.
Asa ca, dragi mamici, ascultati de Ditta si ascultati de bebe din burtica. Lasati sarcina sa evolueze pur si simplu, nu trebuie aa faceti nimic altceva decat sa va relaxati si sa va conectati cu bebe. El stie ce sa faca, stie cand sa vina, cum sa vina, lasati-l sa vina in ritmul lui. Lasati totul sa decurga de la sine si nu veti avea traume, nici voi nici bebe. Sarcina si nasterea sunt doua trairi atat de frumoase si pure, nu lasati nimic sa intervina intre voi si bebe. Legatura dintre mama si bebe intrece orice analize si ecografii, vitamine si pastile, medici care va spun ei ce ar trebui sa simtiti si sa faceti. Si tatici, nu plecati de langa mamica; ea are nevoie de sprijin emotional, are nevoie de voi sa fiti stalp de neclintit dar si duiosie in acele momente frumoase. Faptul ca noi am fost toti trei in acel moment a creat o lagatura extraordinar de frumoasa. Luna este o fetita extrem de calma si linistita si dragastoasa.
Nimic din ce v-am povestit nu s-ar fi putut intampla fara sfaturile de nepretuit ale Dittei. Cursul ei ne-a deschis mintile si sufletele si ii suntem etern recunoscatori. Am stiut ce sa facem, ce se intampla, cum sa reactionam fara sa ne panicam, fara traume. Nasterea Lunei a fost atat de frumoasa..povestesc tuturor cat de frumos a fost acel moment pentru noi..Luna este cea mai norocoasa fetita; are nu unul, ci trei ingeri pazitori: pe tine Ditta, moasa si doula.
Multumim, draga noastra, Ditta pentru tot ceea ce faci pentru mamici si pentru nasterea naturala! Esti un om frumos si bun si suntem cei mai norocosi ca ne-ai iesit in cale atunci cand aveam nevoie! Te iubim!
