“Am auzit vocea ta aproape zilnic in ultimele doua luni, m-a ajutat sa dorm, sa invat sa las totul si sa ma gandesc la mine, la bebe, macar cateva minute pe zi.
Am inteles inca de la nasterea precedenta, prima, cat de important este acest exercitiu zilnic. Si totusi, atunci, nu l-am facut. Eram prea ocupata, prea implicata in proiecte.. Eram doxa de teorie, citisem tot ce am prins, carti comandate din Anglia, Hypnobirthing care inca nu era tradusa, am participat si la curs Hypnobabies… Totul putea fi perfect, asa erau si asteptarile, insa nu am reusit sa pun stop mintii, sa ma las dusa de valul nasterii, desi in teorie pentru asta ma pregateam..
Acum insa, a fost diferit. Cursul tau, a doua oara, m-a readus la neutru. Iar traumele si fricile erau mult mai mari dupa prima nastere decat inainte de ea.. Am facut o curatare eficienta a mintii, completata de exercitiile de relaxare, pe care de data asta, le-am si facut. Am invatat sa accept totul. Asa cum vine, unde vine, cu constiinta clara ca nimic nu e perfect, nimic nu trebuie controlat.
A venit ziua nasterii, aleasa de bebe. O rugasem sa vina ziua. M-a lasat sa dorm, in jur de 4.30 a.m. insa, am inceput sa simt contractii. Mi-am propus sa ma odihnesc in continuare, deliberat. La 5.30 am ales sa ma ridic, sa verific daca dupa un dus cald continua, si sa imi spal parul. Continuau.. Eram acasa la parinti, casa noastra inca in santier, insa nu mai conta nimic, decat ca venea momentul marii intalniri. Am mancat, mi-am facut manichiura, s-au golit si intestinele, s-a trezit Kl, am pregatit-o de gradi.. la ora 9 m-am asezat din nou in pat, cu relaxarea in urechi, in totala acceptare si in pace. Hotarata sa traiesc acest travaliu. Contractiile se regularizau si am inceput sa le tin evidenta. Am anuntat moasa, erau la 8-9′. Apoi, gandul ca vine ea si ca s-ar putea sa mai dureze de fapt.., scene imaginate – mi-am dat seama ca m-au influentat, si se dereglasera. I-am scris din nou, si am convenit ca vine spre noi doar cand ajung la 4-5-6′. Travaliul, asemanator cu prima nastere, contractii neregulate total, insa la un moment dat, cand am reusit din nou sa ma relaxez mai mult, s-au reglat la 3-4′. Era deja cam intensa senzatia. Moasa a pornit, urma sa ajunga intr-o ora.
Intre timp, vorbesc cu M, prietena mea de suflet. Propunea sa vina la un ceai, ca sa se mai scurga din timp normal si in mod placut. I-am zis ca poate trece pentru o poveste, ca nu m-ar deranja deloc, din contra. Avea o pauza intre cursuri pana la ora 16.00. La 13.00, i-am scris ca imi inchid telefonul. Devenea destul de intens.. in 3′ a ajuns, si odata cu ea, si moasa. Am mai ras un pic noi doua, ne-am mai uitat pe cateva poze in albumul pe care am reusit sa il fac cu pozele de la botezul K, apoi am intrat in faza in care nu mi-a mai ars de vorbit, de conectat cu nimeni altcineva, decat cu bebe din burtica.
Contractiile erau lungi, intense, dar ajuta enorm un prosop fierbinte pe abdomenul inferior, aplicat de E. Foarte fiebinte! Dar foarte placut! Usura enorm senzatia. Erau lungi si grele, dar stiam ca si eficiente. Imi reveneau mereu in minte afirmatiile din relaxarile exersare. Corpul meu stia ce face. Bebelusul stia sa se nasca. Intre timp s-a umflat si umplut bazinul. Iubitul meu a fost de mare ajutor, si moral, emotional, si fizic, un adevarat sprijin si sursa de incredere! La un moment dat am decis sa intru in apa, la sfatul moasei. Era bine, cald, contractiile tot hiper intense, de mare presiune, dar simteam ajutorul tuturor, iubirea lor, ajutorul ingerilor si a lui Dumnezeu! O forta imensa. Simteam ca fara ajutor divin nu se poate. Si aveam incredere!
La 15.45 bebe era in bratele mele. Ale noastre! A iesit repede, a vrut sa vina pe lume, ne-a ales pe noi si am incercat sa-i oferim toata dragostea si pacea in aceasta intalnire de mare taina. M putea fugi la curs acum 🙂
Eram impreuna. Si am reusit impreuna sa fim parte din acest miracol al nasterii. Parintii mei dragi, in mare piosenie, spuneau rugaciuni, fiecare in camera lui. Difuzorul cu uleiuri mergea, m-au ajutat si masate minunile din sticlute, pentru a gestiona contractiile cele mai intense, si pentru sentimente de calm, de incredere si siguranta.
A fost o nastere magica, vindecatoare, ne-a curatat si ne-a schimbat.
Multumim Katerina pentru ca ne-ai oferit sansa de a fi parte din acest proces. Bun venit!
Vezi și
Am invatat sa ma accept
Povestea mea incepe cu multi ani in urma, asteptand un Bebe cu disperare. Am trecut prin toate starile posibile, de disperare la acceptare.