Nasterea Lidiei

O astfel de experienta fara Dumnezeu, eu una nu o vad posibila!
Travaliul a inceput dimineata pe la 11, dar pana la ora 20 eu il consideram prietenos! In timpul asta am facut 2 plimbari pe afara. Seara la plimbare contractiile erau deja la 5 min.
Sotul meu a fost langa mine de la ora 18 pana la final. Tot la aceasta ora ne-am sunat moasa care ne-a insotit sa intrebam cand ar fi potrivit sa vina? Ea venind de la aprox 3 ore distanta. M-a intrebat ce simt eu?! Iar eu am hotarat sa merg mai departe doar cu sotul meu.
De la 8 travaliul a inceput sa fie intens! Sotul meu l-a pus la culcare pe baiatul nostru mai mare, iar eu m-am retras in dormitor. Aici faceam ture intre baie si camera insa nici o pozitie nu era confortabila.
La 22.00 am hotarat sa chemam moasa. Si apoi sotul meu s-a ocupat de pregatitea piscinei timp in care mai venea sa vada ce fac. De aici timpul s-a dilatat pt mine si parca nu mai traiam in realitate. Era cumva o agonie un loc in care fricile se infruntau cu credinta! Dumnezeu a fost tot timpul cu noi.
Apoi stiu ca a ajuns moasa, sotul meu mi-a spus ca era undeva in jurul orei 1 noaptea. Atunci am intrat in piscina! Stiu ca tremuram toata, in cap imi umblau gandurile de a renunta si „nu mai pot” si inca de atunci si pana la final am simtit nevoia sa imping, si asta am facut!
Sotul meu ma tinea de maini, iar moasa s-a asezat cumva cum de nu o simteam fizic, dar era acolo un nemasurat sprijin SPIRITUAL, parca eram la o ceremonie.
Am simtit o groaza de emotii care nu pot fi descrise in cuvinte! La ora 3 s-a nascut baietelul nostru! Iti multumim, draga noastra Ditta, ca ne-ai oferit cadrul in care noi sa luam in calcul nasterea acasa, in apa! Multumim pentru sprijinului tau neconditionat de cate ori am avut nevoie, al moasei care ne-a insotit cu atat de multa iubire si respect! Sunt constienta ca fara piscina lucrurile ar fi fost cu mult mai grele pentru mine, iar sufletul meu imi spune ca nici un spital nu mi-ar fi ingaduit sa nasc natural in conditiile in care eu simteam sa imping atat de tare inca din timpul travaliului. Ii multumesc lui Dumnezeu ca ne-a ingaduit sa traim aceasta minune si ca mi l-a dat pe sotul meu care a fost prezent pe toata durata nasterii! Multumesc grupului NVDC Romania de pe facebook pentru impartasiri si fetelor cu care am povestit si m-au incurajat! Irina Cohal, Elena Cimpoesu, Ella Mihaela! Va multumesc tuturor!
*bebe a venit de ziua lui 23 martie, la 40 sap., 3390g si 53cm.
Diferenta intre nasteri a fost de 4 ani.❤🌱
Sa avem iubire si credinta!”

Vezi și

Am invatat sa ma accept

Povestea mea incepe cu multi ani in urma, asteptand un Bebe cu disperare. Am trecut prin toate starile posibile, de disperare la acceptare.

Call Now Button