Blog Ditta Depner Bine ai venit in luma nasterilor frumoase si implinitoare!
“Dupa 5 luni de fericire m-am decis sa scriu si povestea mea care mi-a schimbat definitiv viziunea despre nastere.
După o prima sarcina fara probleme dar cu o trauma adanca din cauza nașterii fortate si grăbite, după ce am incheiat alaptarea, am si ramas rapid insarcinata cu cel de-al doilea copilas al nostru, a fost un soc si o fericire in acelasi timp, care incetul cu incetul se trasforma in tot feluri de ganduri in ceea ce priveste nasterea.
Va spun sincer, ca la cat eram de speriata si de traumatizata, ma gandeam ca eu o sa nasc acasa in cada singura daca nimeni nu imi va fi alaturi.
Asa am inceput sa caut si sa scormonesc internetul de răspunsuri si de ajutor pentru ca nimeni nu ma putea invata.
Asa am dat de draga mea Ditta Depner, cu filmuletele ei de pe YouTube. Ascultand cu mare interes, ramaneam efectiv socata dupa cate un video parcurs, si asa incetul cu incetul am descopetit ca nasterea ce am trăit-o eu nu era una normala si fireasca. De aici si groaza mea imensa de nastere.
Apoi am afat de grupul NVDC România (Nastere vaginala dupa cezariana) si de informatiile pretioase care ma faceau sa tresalt de fericire si sa ma bucur de noua mea sarcina cu adevarat.
In acest grup am aflat de doctorita ce m-a urmarit incepand cu saptamana 18 si pana la final.
Trecand de săptămâna 37 in fiecare zi ma gandeam ca poate maine vine momentul nostru si ma pregateam intens pentru acel moment, si tot trecand săptămâni intregi eu aveam impresia ca nu mai nasc odata..
Ultimul control a fost la 40 de saptmani ecografic si 41 săptămâni dupa ultima menstruatie. Doctorita era foarte linistita si nu ma stresa in nici un fel chiar daca ajunsesem la 40 de săptămâni si 4 zile. Am decis intr-un final sa nu mai fac nimic pentru a grabi eu momentul mult asteptat, si asa relaxandu-ma, dupa o mica plimbare, am început sa am un fel de dureri de bazin continue.
Parca simteam ca toata ma desfac in bucatele mici asta fiind seara in jur de 6, apoi incetul cu incetul au inceput niste usoare dureri ca de menstruatie, ce nu au mai trecut nici cu plimbari sau bai calde sau orice altceva as fi facut.
Prima noapte a fost super ok, adormeam iar venea contractia care trecea si eu adormeam la loc si tot asa pana urmatoarea zi cand m-am decis sa ii scriu doctoritei.
Dupa ce am vorbit cu doctorita care mi-a spus sa fac inca o baie usor calduta sa imi monitorizez timpul si durata unei contractii, ca mai apoi sa o anunt. Zis si facut, am facut o baie si apoi km in timp ce imi monitorizam contractiile, asa am descopetit ca inauntru in camera cand eram in genunchi sau in picioare contractiile erau mult mai dureroase si la intervale mai scazute de timp decat cand eram in gradina sau prin curte plimbandu-ma si respirand aer curat din tot sufletul meu pe contractie.
Asa trecea contractia cum as fi clipit de 2 ori, asa am petrecut prima zi de contractii. Venind noaptea iar ma apuca un fel de neliniste ca nu ma mai pot plimba, ca nu avansez cu contractiile, ca nu imi e nimeni alături si atunci am spus ca cedez, am rugat mama sa doarma cu cel mare pentru ca eu daca ma trezeam si ma lua contractia in pat acolo simteam ca raman intepenita si simțeam pur si simplu ca innebunesc de durere.
Asa treceau orele si eu din nou adormeam si ma trezea cate o contractie dar eu știam si simteam ca inca nu e momentul sa fug la spital stiind si ca doamna doctor e plecata in alt oras pana sambata, atunci fiind vineri si sotul tura de noapte.
Asa ajungand la ceas de noapte incepeam sa o iau razna si atunci i-am scris un mesaj sotului si doulei care am cunoscut-o tot prin intermediul grupului NVDC ca eu nu mai rezist.
Sotul nu avea cum sa vina mai repede acasa dar minunata mea prietena cum a auzit ca gata nu mai pot, s-a si urcat in masina si a venit rapid acasa la mine de unde m-a luat si m-a dus acasa la ea fara prea multe discuții.
Acasa ajunse, mi-a facut masaj cu niste uleiuri si a pus muzica si asa a trecut toata noaptea, eu spre dimineața adormind ca un copil nevinovat cateva ceasuri bune. Eram pregatita acum de o noua zi in care speram ca imi voi tine puiul in brate.
Si asa trecand orele, contractiile mele erau tot mai haotice si puțin dureroare asa ca am decis sa merg acasa unde ma așteptau ai mei fiind weekend.
Acasa au inceput iar gandurile ca eu nu mai nasc ca nu avansez deloc, doctorita m-a sfatuit sa fac inca o baie si sa dorm iar dupa aceea, sa ii spun cum sta treaba.
Dupa acea baie am adormit iar cand m-a trezit o noua contractie destul de serioasa am observat ca am eliminat ceva de consistenta solida si de culoare maro care m-a facut sa tresalt de fericire. Acesta in sfarsit era un semn ca totusi avanseaza travaliul meu, asta fiind la 6 seara, dupa acea i-am spus doctoritei ca contractiile sunt mult mai intense, dar eu simt ca inca nu e momentul sa plec de acasa si ca astept sa vad ce se mai intampla.
De la ora 21 pana la ora 24 am avut pauza de odihna si somn in care nu am avut nici macar o contractie, dupa ora 24 a inceput show-ul, contractii dureroase, lungi si frisoane cat cuprinde plus greata, a trecut cu greu noaptea. Dimineața faceam ture si simteam ca nu mai pot, ai mei au plecat in alt oras si asa am ramas eu cu sotul acasa, sotul fiindu-mi de mare ajutor pe contractii.
Ma apasa si simteam ca pot duce durerea mai usor, cum se spune”imi lua durerea cu mana”. La 12 am intrat in cada plina cu apa, contractiile erau foarte scazute atunci si m-am relaxat din plin, o ora am petrecut-o in cada si nu imi mai venea sa ies de acolo pentru nimic in lume.
Dar totusi am iesit si iar am inceput sa ma plimb prin curte, prin casa, contractii foarte apropiate si care durau peste 1 min, doctorita deja ma astepta la dansa dar nu avea cine sa ma duca si cine sa aiba grija de cel mare.
Intr-un final la ora 5 au ajuns acasa ai mei si dupa cateva minute am si plecat spre doctorita mea. Cateva contractii serioase m-au prins de fata cu ai mei si eu ma rugam sa ma apese cineva pe spate ca ma durea tare, la care tatal meu era foarte relaxat întrebându-mă daca azi voi naste 😂 iar eu raspunzandu-i: sigur…la ce dureri am.
In jur de 6 sau 6 30 am ajuns la doctorita unde ea ma anuntase ca are musafiri, dar totuși sa ma duc sa ma vada in ce stadiu ma aflu.
Surpriza!! eram in expulzie 😂, am fugit cu masina la spital unde interogatoriul nu a lipsit, dar rapid am fost pusa pe acea masa ginecologica, consultata si trimisa rapid in sala de nasteri pentru ca era momentul sa imi tin minunea in brate, iar dupa cateva minute deja eram cu minunea in brate.
Nu am fost monitorizata de nimeni in cele 3 zile de contractii, iar fetita mea era foarte activa si eu foarte sigura pe tot procesul nasterii, nu am avut niciodată gand ca nu suntem ok sau ca nu vom reusi sa ducem la bun sfarsit ce am inceput noi 2 împreună.
Sarcina a fost mult mai grea ca prima, dar nasterea a fost ceva miraculos pentru mine si acum cand o tin in brate simt ca pot muta si muntii.
Nu incurajez pe nimeni sa stea singura in travaliu acasa dar incurajez mamicile sa aibe pur si simplu incredere in ele si in tot procesul nasterii pentru ca mamele sunt facute sa isi nasca copii bland si atunci cand sunt ei gata sa vina pe lume.
Mulțumesc grup frumos, mulțumesc Ditta, mulțumesc pentru ca datorita voua sunt o mama cu adevarat împlinită.”
Ioana Maria
După o prima sarcina fara probleme dar cu o trauma adanca din cauza nașterii fortate si grăbite, după ce am incheiat alaptarea, am si ramas rapid insarcinata cu cel de-al doilea copilas al nostru, a fost un soc si o fericire in acelasi timp, care incetul cu incetul se trasforma in tot feluri de ganduri in ceea ce priveste nasterea.
Va spun sincer, ca la cat eram de speriata si de traumatizata, ma gandeam ca eu o sa nasc acasa in cada singura daca nimeni nu imi va fi alaturi.
Asa am inceput sa caut si sa scormonesc internetul de răspunsuri si de ajutor pentru ca nimeni nu ma putea invata.
Asa am dat de draga mea Ditta Depner, cu filmuletele ei de pe YouTube. Ascultand cu mare interes, ramaneam efectiv socata dupa cate un video parcurs, si asa incetul cu incetul am descopetit ca nasterea ce am trăit-o eu nu era una normala si fireasca. De aici si groaza mea imensa de nastere.
Apoi am afat de grupul NVDC România (Nastere vaginala dupa cezariana) si de informatiile pretioase care ma faceau sa tresalt de fericire si sa ma bucur de noua mea sarcina cu adevarat.
In acest grup am aflat de doctorita ce m-a urmarit incepand cu saptamana 18 si pana la final.
Trecand de săptămâna 37 in fiecare zi ma gandeam ca poate maine vine momentul nostru si ma pregateam intens pentru acel moment, si tot trecand săptămâni intregi eu aveam impresia ca nu mai nasc odata..
Ultimul control a fost la 40 de saptmani ecografic si 41 săptămâni dupa ultima menstruatie. Doctorita era foarte linistita si nu ma stresa in nici un fel chiar daca ajunsesem la 40 de săptămâni si 4 zile. Am decis intr-un final sa nu mai fac nimic pentru a grabi eu momentul mult asteptat, si asa relaxandu-ma, dupa o mica plimbare, am început sa am un fel de dureri de bazin continue.
Parca simteam ca toata ma desfac in bucatele mici asta fiind seara in jur de 6, apoi incetul cu incetul au inceput niste usoare dureri ca de menstruatie, ce nu au mai trecut nici cu plimbari sau bai calde sau orice altceva as fi facut.
Prima noapte a fost super ok, adormeam iar venea contractia care trecea si eu adormeam la loc si tot asa pana urmatoarea zi cand m-am decis sa ii scriu doctoritei.
Dupa ce am vorbit cu doctorita care mi-a spus sa fac inca o baie usor calduta sa imi monitorizez timpul si durata unei contractii, ca mai apoi sa o anunt. Zis si facut, am facut o baie si apoi km in timp ce imi monitorizam contractiile, asa am descopetit ca inauntru in camera cand eram in genunchi sau in picioare contractiile erau mult mai dureroase si la intervale mai scazute de timp decat cand eram in gradina sau prin curte plimbandu-ma si respirand aer curat din tot sufletul meu pe contractie.
Asa trecea contractia cum as fi clipit de 2 ori, asa am petrecut prima zi de contractii. Venind noaptea iar ma apuca un fel de neliniste ca nu ma mai pot plimba, ca nu avansez cu contractiile, ca nu imi e nimeni alături si atunci am spus ca cedez, am rugat mama sa doarma cu cel mare pentru ca eu daca ma trezeam si ma lua contractia in pat acolo simteam ca raman intepenita si simțeam pur si simplu ca innebunesc de durere.
Asa treceau orele si eu din nou adormeam si ma trezea cate o contractie dar eu știam si simteam ca inca nu e momentul sa fug la spital stiind si ca doamna doctor e plecata in alt oras pana sambata, atunci fiind vineri si sotul tura de noapte.Asa ajungand la ceas de noapte incepeam sa o iau razna si atunci i-am scris un mesaj sotului si doulei care am cunoscut-o tot prin intermediul grupului NVDC ca eu nu mai rezist.
Sotul nu avea cum sa vina mai repede acasa dar minunata mea prietena cum a auzit ca gata nu mai pot, s-a si urcat in masina si a venit rapid acasa la mine de unde m-a luat si m-a dus acasa la ea fara prea multe discuții.
Acasa ajunse, mi-a facut masaj cu niste uleiuri si a pus muzica si asa a trecut toata noaptea, eu spre dimineața adormind ca un copil nevinovat cateva ceasuri bune. Eram pregatita acum de o noua zi in care speram ca imi voi tine puiul in brate.
Si asa trecand orele, contractiile mele erau tot mai haotice si puțin dureroare asa ca am decis sa merg acasa unde ma așteptau ai mei fiind weekend.
Acasa au inceput iar gandurile ca eu nu mai nasc ca nu avansez deloc, doctorita m-a sfatuit sa fac inca o baie si sa dorm iar dupa aceea, sa ii spun cum sta treaba.
Dupa acea baie am adormit iar cand m-a trezit o noua contractie destul de serioasa am observat ca am eliminat ceva de consistenta solida si de culoare maro care m-a facut sa tresalt de fericire. Acesta in sfarsit era un semn ca totusi avanseaza travaliul meu, asta fiind la 6 seara, dupa acea i-am spus doctoritei ca contractiile sunt mult mai intense, dar eu simt ca inca nu e momentul sa plec de acasa si ca astept sa vad ce se mai intampla.
De la ora 21 pana la ora 24 am avut pauza de odihna si somn in care nu am avut nici macar o contractie, dupa ora 24 a inceput show-ul, contractii dureroase, lungi si frisoane cat cuprinde plus greata, a trecut cu greu noaptea. Dimineața faceam ture si simteam ca nu mai pot, ai mei au plecat in alt oras si asa am ramas eu cu sotul acasa, sotul fiindu-mi de mare ajutor pe contractii.
Ma apasa si simteam ca pot duce durerea mai usor, cum se spune”imi lua durerea cu mana”. La 12 am intrat in cada plina cu apa, contractiile erau foarte scazute atunci si m-am relaxat din plin, o ora am petrecut-o in cada si nu imi mai venea sa ies de acolo pentru nimic in lume.
Dar totusi am iesit si iar am inceput sa ma plimb prin curte, prin casa, contractii foarte apropiate si care durau peste 1 min, doctorita deja ma astepta la dansa dar nu avea cine sa ma duca si cine sa aiba grija de cel mare.
Intr-un final la ora 5 au ajuns acasa ai mei si dupa cateva minute am si plecat spre doctorita mea. Cateva contractii serioase m-au prins de fata cu ai mei si eu ma rugam sa ma apese cineva pe spate ca ma durea tare, la care tatal meu era foarte relaxat întrebându-mă daca azi voi naste 😂 iar eu raspunzandu-i: sigur…la ce dureri am.
In jur de 6 sau 6 30 am ajuns la doctorita unde ea ma anuntase ca are musafiri, dar totuși sa ma duc sa ma vada in ce stadiu ma aflu.
Surpriza!! eram in expulzie 😂, am fugit cu masina la spital unde interogatoriul nu a lipsit, dar rapid am fost pusa pe acea masa ginecologica, consultata si trimisa rapid in sala de nasteri pentru ca era momentul sa imi tin minunea in brate, iar dupa cateva minute deja eram cu minunea in brate.
Nu am fost monitorizata de nimeni in cele 3 zile de contractii, iar fetita mea era foarte activa si eu foarte sigura pe tot procesul nasterii, nu am avut niciodată gand ca nu suntem ok sau ca nu vom reusi sa ducem la bun sfarsit ce am inceput noi 2 împreună.
Sarcina a fost mult mai grea ca prima, dar nasterea a fost ceva miraculos pentru mine si acum cand o tin in brate simt ca pot muta si muntii.
Nu incurajez pe nimeni sa stea singura in travaliu acasa dar incurajez mamicile sa aibe pur si simplu incredere in ele si in tot procesul nasterii pentru ca mamele sunt facute sa isi nasca copii bland si atunci cand sunt ei gata sa vina pe lume.
Mulțumesc grup frumos, mulțumesc Ditta, mulțumesc pentru ca datorita voua sunt o mama cu adevarat împlinită.”
Ioana Maria
