“Bună tuturor!
Printre reprizele de alăptat, ne facem puțin timp sa împărtășim cu voi minunata călătorie a nașterii îngerașului nostru Matei – 10 aprilie – la clinica Euclid din Oradea cu deosebita dna dr. Lacziko Szidonia.
Cu o zi înainte de a debuta travaliul am fost foarte activa, făcusem treaba prin casa, seara am interpretat câteva melodii la pian și chiar ma gandeam ca mai aveam o săptămână pana la termenul estimativ al nașterii.
Pe aproape de ora 2:00, m-am pus la somn, însa nu puteam sa adorm. La ora 3:00 am mers la baie și am eliminat dopul gelatinos. Au început primele dureri, asemănătoare cu cele de menstruație și o scurgere de sânge, nefiind intensa.
Nu vroiam să-l alarmez pe soțul meu și ma tot gandeam dacă ar fi bine să-l trezesc sau nu. Când am văzut ca nu pot sa adorm, ca durerile se intensifica și ca ar da semne primele contractii, mi-am trezit soțul, spunându-i ca ar fi momentul sa ne pregătim bagajele pentru maternitate, noi fiind din Timișoara.
Pana dimineața a fost totul pregătit, hăinuțe călcate, datorita lui Ionuț, căci eu nu mai eram în stare. Contracțiile le aveam deja la 10 minute când ne-am pornit la drum.
Deși nu este o distanta atat de mare din Timișoara, către Oradea și ca în mod normal o parcurgem în 2, 5 – 3 ore, pe contractii este cu totul diferit.
Am avut noroc de blendurile alchimizate de către Ditta și de Cd-ul de relaxare pe care l-am ascultat zilnic din momentul cursului, pe mine ajutându-ma foarte mult.
La Euclid m-a consultat dna dr și aveam dilatație 2. Aveam de optat între a ne mai plimba puțin și a ma interna mai târziu sau de a ma interna pe loc.
Ținând cont de faptul ca nu mai mai țineam pe picioare și ca deja ma simțeam epuizata, am optat pentru cea de-a doua varianta. Nu am putut sa dorm, stăteam ghemuita în pat, mai ascultam Cd-ul, Ionuț ma masa cu ulei, ma mai plimbam prin salon, ma rugam, mai relaxam perineul pe minge.
Pe la ora 19:00 aveam dilatație 8, mi-a fost pregătit bazinul de nașteri și am mers catre sala de travaliu. O atmosfera foarte plăcută în sala de nașteri alternativa. Liniște și intimitate deplina.
Eram doar eu și Ionuț, dna dr era într-o sala alăturată, venea sa vadă cum ma simt și o minunata dna asistenta, Edit, ce are curs de doula venea să-mi măsoare tensiunea, bătăile cordului fetal, ma masa, stand cu noi pe expulzie, unde am avut mare nevoie de ajutor.
Medicul neonatolog era într-un salon alăturat venind la expulzie, asa am optat noi. În lumina lumânărilor am intrat la „spa”, adică în bazin😊. A fost foarte relaxant, contracțiile nu le mai simțeam atât de dureroase, acum erau la 5, 6 minute.
După vreo 3 ore petrecute în bazin, aveam deja dilatație 10, iar contracțiile se rarisera, nu mai erau atat de intense, iar eu efectiv adormeam, ma simțeam total epuizata. Membranele nu se rupsesera.
În acel moment am hotărât cu soțul meu sa ies din bazin și sa urc, sa cobor scările clinicii. Ma opream pe contractii în dreptul ușilor de la paliere și făceam exercițiile exersate la gimnastica prenatala. Am revenit în sala de travaliu, membranele erau la locul lor, probabil doar se fisurasera puțin.
Bebele coborâse în vagin de vreo doua ore, iar eu din ce în ce mai epuizata. Contracțiile erau din ce în ce mai rare, la 10, 15 minute, nici nu le mai simțeam. Trebuia sa împing pe contractii pentru a-mi ajuta bebele la expulzie, astfel ca am incercat toate pozițiile pe care le stiam: în patru labe, în picioare trăgând de frânghii, pe wc etc.
În tot acest timp am fost încurajată de către dna dr., soțul meu și de către îngerul meu păzitor în acel moment – dna. Edit (doula). În cele din urma a funcționat poziția stand pe un pat, puțin înclinat, cu genunchii înspre abdomen, fiind susținuți de către doula și soțul meu și cu ultimile puteri nebănuite, la ora 2:20 s-a născut puiuțul nostru, Matei – 3,18 kg și 53 cm.
Un moment magic, nu-mi venea sa cred, i-am simțit căpșorul apoi ca un miracol întregul corp cu membrane, lichid. Din acel moment nu am mai simțit nicio durere, deși aveam ruptura perineala de gradul 2.
Energic, cu ochii larg deschiși, plângând, dragul de el, căci am muncit mult împreună. A fost pus direct pe pieptul meu, ma îmbrățișa și ma privea atent, iar din momentul în care i-am vorbit a încetat sa mai plângă.
Mi-a recunoscut vocea, ne-am conectat foarte bine încă din burtica și bineînțeles pe timpul travaliului. Cordonul ombilical a fost lăsat 20 de minute pana la clampare. S-a albit foarte repede și nu mai pulsa, totuși am insistat să-l lase 20 de minute.
Placenta s-a desprins singura la câteva minute după nașterea lui Matei. Lângă masa în care ruptura mi-a fost suturata (mi-au făcut anestezie locala, nu am simțit durere, doar ca se trageau niște fire și ulterior nu am avut nevoie de medicatie/calmante etc.) și în fata lui Ionuț a fost cântărit, măsurat, examinat puiutul (nu a fost cazul sa fie aspirat și alte proceduri, a durat vreo 5 minute consultul).
Oricum, sa știți ca la Euclid puteți opta în a fi asistati sau nu de către medic neonatolog pe timpul expulziei. Imediat am fost urcata în salon în brate cu puiutul nostru, care de atunci sta aproape non-stop la pieptul meu, doarme, mănâncă, căci asa e frumos sa fie crescut un bebelus și asa se simte el cel mai bine.
Tot personalul de la Euclid a fost foarte prietenos, blând, înțelegător, ne-au ajutat realmente, ne-au respectat deciziile și nu am simțit nici o clipa ca am fi stresati cu prea multe controale, formulare sau protocoale.
Mulțumim frumos, Ditta! Cursul, informațiile oferite, recomandările bibliografice, Cd-ul, blendurile ne-au fost de mare folos!
Sfaturi pentru mămicile care urmează sa nasca: pregătiți-vă emoțional și fizic și dacă se poate faceți pregătire cu o doula, care sa vina cu voi la naștere.
Credeți-mă, face minuni!
M-a ajutat foarte mult gimnastica prenatala, exercițiile de spinning babies și exercițiile de relaxare pe care le-am făcut cu o minunata doula din Timișoara, precum și terapia Bowen.
Menționez ca puiuțul nostru a tot migrat în burtica, iar în săptămâna 33 nu era așezat corespunzător pentru naștere. Încredere și naștere cu blândețe celor care urmează sa nașteti, iar mămicilor care au născut deja, creștere frumoasa in continuare!
Va îmbrățișam toți trei: Lucia, Ionuț și Matei🤗♥️
Vezi și
Am invatat sa ma accept
Povestea mea incepe cu multi ani in urma, asteptand un Bebe cu disperare. Am trecut prin toate starile posibile, de disperare la acceptare.