Blog Ditta Depner Bine ai venit in luma nasterilor frumoase si implinitoare!
Buna Ditta! 😍😘
Povestea nasterii bebelusului meu incepe asa…. avusesem o zi obositoare, burtica grea, nu prea imi mai gaseam locul nicaieri, sotul a venit foarte obosit de la munca si imi spunea ca isi doreste sa nu mearga a 2a zi. Cand ne-am pus in pat el, in gluma pune mana pe burtica si spune „hai tati, vino in seara asta”, eu completez „da mami, hai vino”(mentionez ca aveam 40sapt+1 zi).
La ora 1, ma foiam in pat si simt un POC 😮, merg la baie si constat ca mi s-a rupt apa, ma intorc in camera si ii spun sotului….:”vine bebe”. Ne-am calmat, i-am spus sa puna toate bagajele, si sa sune la linia pt femeile in travaliu (suntem in Anglia). A sunat, i s-a spus ca fiind primul copil o sa mai dureze si ca ne programeaza pt a 2 a zi la 12.
Contractiile insa erau destul de puternice si dese, la ora 3 deja erau ff dese, si tineau aproape 1 min!. Am hotarat sa mergem la spital, la primul control, ora 4, aveam deja dilatatie 6. Am ajuns foarte usor la dilatatie 10, in jur de 5 jumatate. Si de aici incepe distractia…imi doream foarte mult sa nasc in apa, doar ca de cum am ajuns la spital au masurat bataile inimii lui bebe si din cand in cand scadeau ff mult, a trebuit sa ma tina monitorizata…lucru care cred eu ca mi-a creat un blocaj psihic.
Intr-un final am intrat in apa, extra relaxare, dilatatie 10, dar nu simteam nevoia sa imping….am stat 3h in apa dar bebe nu cobora deloc, mi-au cerut sa ies, ca trebuie sa il monitorizeze….ii scazuse bataile inimii, eram ff obosita dupa 3 ore de incercari de a impinge. Mentionez ca in timpul asta nu am acceptat nici un medicament, decat gaz ilariant.
Au inceput medicii sa se panicheze, eu sa cer cezariana…initial au zis ok, cezariana . Dupa s-a intors asistenta sefa, m-a luat de mana si m-a rugat sa incercam cu ventuza, ca e riscanta cezariana in momentul asta…parca o aud: ” uita-te la mine, iti promit ca din 3 impingeri il scoatem, ai incredere in mine, da tot ce poti tu iar eu fac tot ce pot, sunt aici!”
Asa a fost, la a 3 a impingere bebe a scos capul. Din pacate nu i-au lasat cordonul chiar daca am cerut asta pt ca erau siguri ca trebuie sa il ia la incubator, dar surpriza, in 10 secunde bebe a inceput sa planga, mi l-au pus direct pe piept si din acel moment am fost nedespartiti! Fara vitamina K, fara vaccin! Dupa 2-3 ore au venit sa il masoare si sa il cantareasca!
Nu a fost nasterea perfecta dar a fost una nemedicalizata si m-au lasat in propriul ritm, cu sotul langa mine non stop,ceea ce a contat enorm pt moralul meu, o moasa foarte calma, care nu statea pe capul meu deloc, a stat intr-un colt tot timpul, cu lumanari, cu muzica de relaxare(recunosc, am cerut cezariana la final, exact cum tu ne spusesei la curs 🙈, dar sotul a fost acolo si stia ca nu trebuie sa ma lase..si asa a facut).
Iti sunt recunoscatoare pt tot ce ne-ai invatat! Te imbratisam 🤗🤗🤗
Povestea nasterii bebelusului meu incepe asa…. avusesem o zi obositoare, burtica grea, nu prea imi mai gaseam locul nicaieri, sotul a venit foarte obosit de la munca si imi spunea ca isi doreste sa nu mearga a 2a zi. Cand ne-am pus in pat el, in gluma pune mana pe burtica si spune „hai tati, vino in seara asta”, eu completez „da mami, hai vino”(mentionez ca aveam 40sapt+1 zi).
La ora 1, ma foiam in pat si simt un POC 😮, merg la baie si constat ca mi s-a rupt apa, ma intorc in camera si ii spun sotului….:”vine bebe”. Ne-am calmat, i-am spus sa puna toate bagajele, si sa sune la linia pt femeile in travaliu (suntem in Anglia). A sunat, i s-a spus ca fiind primul copil o sa mai dureze si ca ne programeaza pt a 2 a zi la 12.
Contractiile insa erau destul de puternice si dese, la ora 3 deja erau ff dese, si tineau aproape 1 min!. Am hotarat sa mergem la spital, la primul control, ora 4, aveam deja dilatatie 6. Am ajuns foarte usor la dilatatie 10, in jur de 5 jumatate. Si de aici incepe distractia…imi doream foarte mult sa nasc in apa, doar ca de cum am ajuns la spital au masurat bataile inimii lui bebe si din cand in cand scadeau ff mult, a trebuit sa ma tina monitorizata…lucru care cred eu ca mi-a creat un blocaj psihic.
Intr-un final am intrat in apa, extra relaxare, dilatatie 10, dar nu simteam nevoia sa imping….am stat 3h in apa dar bebe nu cobora deloc, mi-au cerut sa ies, ca trebuie sa il monitorizeze….ii scazuse bataile inimii, eram ff obosita dupa 3 ore de incercari de a impinge. Mentionez ca in timpul asta nu am acceptat nici un medicament, decat gaz ilariant.
Au inceput medicii sa se panicheze, eu sa cer cezariana…initial au zis ok, cezariana . Dupa s-a intors asistenta sefa, m-a luat de mana si m-a rugat sa incercam cu ventuza, ca e riscanta cezariana in momentul asta…parca o aud: ” uita-te la mine, iti promit ca din 3 impingeri il scoatem, ai incredere in mine, da tot ce poti tu iar eu fac tot ce pot, sunt aici!”
Asa a fost, la a 3 a impingere bebe a scos capul. Din pacate nu i-au lasat cordonul chiar daca am cerut asta pt ca erau siguri ca trebuie sa il ia la incubator, dar surpriza, in 10 secunde bebe a inceput sa planga, mi l-au pus direct pe piept si din acel moment am fost nedespartiti! Fara vitamina K, fara vaccin! Dupa 2-3 ore au venit sa il masoare si sa il cantareasca!
Nu a fost nasterea perfecta dar a fost una nemedicalizata si m-au lasat in propriul ritm, cu sotul langa mine non stop,ceea ce a contat enorm pt moralul meu, o moasa foarte calma, care nu statea pe capul meu deloc, a stat intr-un colt tot timpul, cu lumanari, cu muzica de relaxare(recunosc, am cerut cezariana la final, exact cum tu ne spusesei la curs 🙈, dar sotul a fost acolo si stia ca nu trebuie sa ma lase..si asa a facut).
Iti sunt recunoscatoare pt tot ce ne-ai invatat! Te imbratisam 🤗🤗🤗
