Emilia Bancila, Brasov

Dupa 5h de la prima contractie si 4h de cand mi-am dat seama ca sunt in travaliu. De cand am fost la primul curs mi-a venit ideea ca cel mai bine pt mine ar fi sa nasc in masina in fata spitalului: mi se parea periculos sa nasc acasa datorita varicilor vulvare pe care le-am avut dar un travaliu in spital mi se parea de neimaginat. Ce am facut (inconstient si mi-am dat seama abia dupa ce am nascut) ca sa-mi ating scopul: am pregatit tot pt spital dar nu am avut un bagaj, lucrurile erau imprastiate prin casa. In noaptea in am nascut rudele cu care puteam sa-l lasam pe baietelul cel mare erau la 1h distanta – a doua zi urmau sa soseasca parintii mei si un travaliu linistit cu ei in casa era imposibil din cauza ca mi-ar fi transmis frica.

Primele 2 h de contractii au fost foarte usoare si le-am petrecut in pat si pe wc – a fost cea mai confortabila pozitie pentru mine pe toata durata travaliului. Dupa 2 h am inceput sa am contractii mai puternice tot la 15min. Atunci l-am trezit pe sotul meu care in timpul contractiilor era langa mine iar intre facea bagajul pentru spital. Mi-am pus muzica dar am preferat linistea si intunericul. Ce m-a ajutat a fost un lighean cu apa calda pentru picioare, masaj usor si respiratia lenta. In timpul contractiilor vizualizam pozitia perfecta a bebelusului si trandafirul. In momentul cand au sosit cei care ramaneau cu baietelul cel mare contractiile au inceput sa fie la 5 min. Am decis sa mai ramanem putin pentru ca imi doream sa vad cum se simt contractiile in apa mai ales ca sotul meu pregatise apa in vana – si da cele 2 contractii in apa au fost cu mult mai usor de gestionat. Nu am putut sa mai raman in apa pt ca deja aveam contractii la 3 min si aveam cam 25 min pana la spital. Pana am reusit sa ma imbrac simteam deja nevoia de a impinge iar respiratia in J era perfecta. L-am sunat pe medic sa-i spunem ca treaba e serioasa si sa-l rugam sa vina la spital – din fericire ne-a crezut si a ajuns la cateva minute dupa noi. Pe drum sotul meu ma ruga sa nu imping ca sa ajungem la spital. La spital am reusit sa raman calma si coerenta cu ce-mi doream si am facut ce am simtit contrar tuturor presiunilor de a ma face sa cobor din masina in ritmul moasei panicata ca nasc in fata spitalului, insistentei medicului de garda de a ma face sa raman pe scaunul ginecologic pana la sosirea medicului meu. Sotul meu a fost prezent alaturi de mine tot timpul. Avand dilatatie maxima si bb deja coborat (am pierdut sirul termenilor medicali) doctorul a rupt membranele motivand ceva cu placenta si ca nu vrea sa mai amane ruperea lor – mi-a spus ca in cateva contractii bb va iesi. Ceea ce m-a scos din starea mea de liniste si concentrare a fost acel aparat de monitorizare a batailor inimii bebelusului. La auzul batailor inimii lui bb mi s-a declansat frica bine ascunsa cum ca ar putea intra in suferinta fetala la fel ca si primul bb. Desi doctorul m-a asigurat ca totul e ok am reusit greu sa ma concentrez si am cedat insistentelor de a impinge in acel mod binecunoscut de doctori. In faza aceasta m-au ajutat foarte mult incurajarile unei asistente si careia ii raman datoare desi nu-i stiu numele – a fost precum o doula pt mine. BB a fost pus pe burtica mea dupa ce s-a nascut si doctorul ne-a respectat dorinta de a intarzia clamparea cordonului.

Nebunia a inceput cu neonatologia cand le-am spus ca nu vrem sa fie spalat. Eram pregatiti pentru aceasta abordare dar m-a deranjat lipsa de profesionalism (ma refer la limbaj nu la actul medical) vis-a-vis de faptul avem alte opinii. A trebuit sa semnam multe hartii pe proprie raspundere dar in final bb a fost cu noi tot timpul. Cred ca daca din ce in ce mai multe mamici vor cere sa stea aproape de bb protocoalele se vor schimba. Acum ceva timp o mamica a nascut la aceeasi clinica si a avut aceleasi cerinte. Pe bb al ei nici macar nu l-au cantarit pt ca nu era spalat. La noi au adus cantarul in sala de nastere… deja si-au modificat protocolul

Sunt bucuroasa ca am reusit sa facem cum am crezut ca e mai bine pt mine si bb.

In comparatie cu prima nastere unde am facut anestezie peridurala si am avut epiziotomie recuperarea a fost mult mai rapida. Si acum am avut cateva suturi dar a 3-a zi nu mai simteam nici un disconfort. Burta dupa 2 saptamani arata mult mai bine decat la prima nastere dupa cateva luni. E adevarat ca de data aceasta avandu-l cu mine pe bb si alaptandu-l am avut dureri foarte mari din cauza retragerii uterului de cate ori sugea bb (stiam ca la a doua sarcina sunt mai mari dar nu credeam ca atat de mari).

Le multumesc copiilor mei ca m-au adus in preajama atator oameni deosebiti de la care am avut doar de invatat.