De citit neaparat in sarcina: cartile Anastasiei ❤️❤️ a lui Vladimir Megre.

Cat de frumos scrie despre nastere: …..cam ceea ce va spun la cursul “Renasterea”, dar cu alte cuvinte 😉
~~~~~~
„Fiziologia de formare a trupului uman este programata de Creator si poate sa decurga de la sine, fara ca mama si tata sa fie impovarati cu ghidarea acestui proces.
Psihologia si filozofia nasterii este un proces net superior si este in intregime stapanit de mama si tata. Este creatia comuna a Creatorului cu omul.
~~~~~~
DUREREA care survine in momentul nasterii unui copil indica abordarea psihologica eronata a parintilor a procesului de nastere.
In ambientul natural, multe animale isi nasc puii si nici nu sufera, nici nu pier. Nici pentru creatia Sa iubita – omul – Creatorul nu a putut concepe suferinta. Asa cum nici parintii iubitori nu concep suferinta pentru copiii lor.
Cu indeplinirea celei mai inalte sarcini predestinate – zamislirea omului Divin – Creatorul a insarcinat-o pe femeie, cea care poarta pruncul Divin in pantecele ei. Recompensele sunt sentimentele de beatitudine si valurile de incantare din timpul nasterilor, iar nu durerea.
Dimpotriva, nasterea omului trebuie sa fie un proces fericit si placut. Durerea mamei ii provoaca mari suferinte pruncului.
~~~~~
ANESTEZIA reduce durerea mamei, dar amplifica in noul-nascut suferinta sufleteasca, intrucat pe timpul anesteziei, el pierde contactul cu mama.
~~~~~~~
FRICA ii va genera aceasta stare si nesiguranta in sine, astfel incat, acestea vor dainui in el pana la maturitate, uneori chiar pana la o varsta inaintata. Toate acestea nu-i vor permite sa se nasca din nou.
Putine femei stiu azi ca pruncul nu trebuie speriat. Ba, dimpotriva, in timpul durerilor facerii pruncul trebuie mangaiat, cu el trebuie sa se vorbeasca , sa se comunice si trebuie invitat sa vina pe lume. Si ca, in acest timp, la durere, indeobste sa nu se gandeasca.
El va auzi chemarea mamei si a tatalui sau, va considera apasarea ca pe o alintare si o chemare, va dori sa cunoasca necunoscutul, va veni pe lume din proprie dorinta.
Dorinta spontana de a veni pe lume, poarta cu sine o importanta vitala. Informatia primita de la Dumnezeu in timpul acestor nasteri se va conserva intreaga viata in copil.
~~~~~
Cand femeia are frica de durerile facerii, frica se transmite la fiinta umana din uter.
Cand femeia are dureri la nastere si se gandeste doar la sine, omul din uter sufera dublu, se simte abandonat si, cel mai important, neajutorat si neocrotit. Aceste sentimente sunt daunatoare si netrecatoare.
Ele sterg informatiile obtinute anterior cu privire la structura Universului. Le sterg, deoarece sunt contradictorii cu acestea. Prin aceste nasteri, pentru prima oara in viata, omul se simte o nulitate, supus oaresicaror forte si nu stapanul Universului.
~~~~<<<
[despre cezariana] Aceasta metoda cu greu poate fi considerata nastere. Seamana mai degraba cu o simpla operatie. Cine aduce omul pe lume in acest caz? Mama care nu l-a nascut sau chirurgul care a operat corpul ca sa scoata pruncul?
Inca nevenit pe lume, pruncul pierde brusc contactul cu mama, prin urmare cu intreaga structura a Universului. Si-apoi il scot siluit din uter. De ce? Unde? Si de ce atat de dur? De ce nu depinde nimic de el? Intreaga lume se naruie pentru el!
Pe lume a venit un copil. Asa considera oamenii, in timp ce el, in momentul nasterii, se simte ucis. Omul-prunc a ramas, chipurile, in viata, in timp ce de fapt i-a ramas in viata doar trupul. Al doilea Eu, particulele esentei sale spirituale ucise, si-l va cauta intreaga viata. Iar de acest lucru vinovati sunt mama si tatal sau.”
Spicuiri din „Cedrii sunatori ai Rusiei” Vladimir Megre, cartea a opta, partea a doua – Ritualurile Iubirii.