Draga Ditta,
Doresc sa-ti impartasesc cateva lucruri legate de cursul de burtici si tatici.
Chiar daca m-am simtit un pic deconectata de energia grupului, a fost o experienta minunata, chiar implinitoare!
Inainte sa ma inscriu la curs, eram in cautarea unui profesionist si a unui grup de suport care sa-mi confirme ca nu doar eu simt altfel!
Chiar in ziua in care am vrut sa ma inscriu la cursul de pregatire pentru nastere, am vazut pe facebook anuntul tau si am simtit sa-ti cer mai multe informatii!
Ceea ce m-a atras cel mai mult a fost abordarea emotional-spirituala a nasterii!
Mi-a placut mult faptul ca, pe langa clasica teorie a fost si multa poveste raportata la partea noastra emotional-spirituala!
Este ceea ce face diferenta intre un fel de nastere sau alta!
Constientizarea majora pe care am simtit-o, a fost legata de responsabilitatea tatalui in actul nasterii.
Stiam cat de importanta este sustinerea lui emotionala pentru o femeie in travaliu si dupa nastere, dar nu am simtit pana acum, cu toata fiinta mea, ce inseamna asta si ce implicatii profunde are!
Am avut o sarcina usora dpdv fizic, insa paradoxal, emotional mi-a fost greu.
Primele 3 luni m-am tot „ciocnit” cu mama iar prezenta surorii mele mai mici ma sufoca!
Stiam ca retraiesc probabil o parte din perioada mea intrauterina si din mica copilarie.
Au urmat apoi neacceptarile legate de transformarea mea fizica si frica ca imi voi pierde libertatea!
Toate le-am constientizat si ii explicam mereu lui bebe, sa nu-mi absoarba emotiile pentru ca sunt ale mele, iar el nu are nici o legatura cu asta.
Mi-a fost greu sa iau decizia de a face un copil (foarte multi ani eu nu mi-am dorit copii), insa cand am contientizat ca doar asa imi voi accepta feminitatea, am decis sa traiesc experienta asta!
Oricum e o sarcina asumata si imi voi asuma si alte eventuale consecinte derivate din starea mea emotionala din timpul sarcinii!
Chiar daca pe alte gravidute le vad ca fiind minunate pe mine nu m-am putut percepe astfel!
Insa, dupa curs simt ca ma iubesc si accept asa cum sunt!
Imi accept burta, cu celulita cu tot si altele! Simt cum se activeaza femeia din mine si asta ma implineste!
Iti sunt recunoscatoare tie, Universului si Sinelui meu care m-a condus inspre tine!
MULTUMESC!
Fricile mele legate de nastere s-au atenuat mult!
Sunt mult mai increzatoare in potentialul meu!
Aveam o frica legata de expulzie! Mintea mea imi spunea ca e posibil sa fiu epuizata dupa travaliu, iar puterile mele pentru expulzie sa fie diminuate (asa a fost in cazul surorii mele si cred ca de acolo am absorbit ideea).
Insa, dupa cum iti spuneam, aceste frici s-au atenuat mult si chiar daca va fi asa voi fi in acceptare si mega pregatita cu tot ceea ce am invatat.
Multumesc, multumesc, multumesc!
Cu bucurie,
Mariana U.
Vezi și
Am invatat sa ma accept
Povestea mea incepe cu multi ani in urma, asteptand un Bebe cu disperare. Am trecut prin toate starile posibile, de disperare la acceptare.