Conceptul BBmic – Cum sa-ti cresti copilul in mod cat mai natural.

Conceptul BBmic – Cum să-ţi creşti copilul în mod cât mai natural.
“Acest concept este mai degrabă o filosofie de viaţă, după părerea mea. A-ţi creşte copilul în mod cât mai natural este de fapt o practică străveche, readusă în atenţia lumii în anii 1977 de către Jean Liedloff în cartea sa, ,,Continuum Concept’’ – ,,Conceptul Continuum’’ (cartea poate fi gasita la noi in magazin). Această carte care a schimbat lumea la vremea aceea, este o carte care-ţi deschide mintea să înţelegi de unde au apărut acele diferenţe enorme între comportamentul copiilor educaţi în ţările super-tehnice, moderne şi cel al copiilor crescuţi în ţări unde s-a păstrat această tradiţie din generaţie în generaţie.”
Ideologia acestui concept se bazează pe faptul că specia umană, şi mai ales bebeluşul, are un instinct înnăscut de a dori să trăiască exact acele experienţe la care întreaga omenire s-a adaptat de-a lungul evoluţiei noastre ca specie umană, pentru a se putea dezvolta armonios atât fizic şi psihic cât şi spiritual. Acest concept stă la baza multor practici uzuale astăzi în Germania, Anglia, Olanda şi America, cât şi în ţările unde această filosofie nu a încetat să existe în ciuda influenţei dezvotării vestice nu întotdeauna benefice, în care mama şi copilul au o legătură aproape neîntreruptă încă din prima zi de viaţă.
Ca să vă puteţi face o idee despre diferenţele observate, voi face o listă cu acele experienţe ale copiilor crescuţi în spiritul acestei tradiţii străvechi şi copiii educaţi de astăzi. Remarcaţi cuvintele îngroşate, voi reveni asupra diferenţei dintre ,,educat’’ şi ,,crescut’’ cu altă ocazie, cât de curând.
Copiii crescuţi în spiritul acestui concept natural experimentează de la sine:

1. Contactul corporal cu mama, contact prezent chiar din clipa naşterii
   2. Dormitul în patul matrimonial până în momentul în care copilul decide să se mute în camera lui, asta întâmplându-se de obicei în jurul vârstei de 2 ani
   3. Purtatul de către mamă sau persoana care îl îngrijeşte, până în momentul în care copilul se va desprinde din proprie iniţiativă pentru a umbla târâş şi mai târziu de-a buşilea, de obicei la vârsta de 6-8 luni
   4. Participarea la toate activităţile zilnice ale persoanei care îl poartă, astfel încât bebeluşul să observe tot ceea ce îl înconjoară
   5. Alăptatul la cerere şi nu după orarele stabilite de nişte adulţi
   6. Disponibilitatea necondiţionată a mamei sau a persoanei care îl îngrijeşte, prin reacţie imediată la cerinţele bebeluşului, semnalate prin încordare, sunete şi plâns, fără a avea o reacţie negativă, de nemulţumire sau de supărare la semnalele copilului
2. Sentimentul că este dorit şi acceptat aşa cum este, că este apreciat la valorea lui, fără a fi judecat negativ pentru nevoile sale fiziologice, şi fără a-l cataloga drept asocial şi needucat, doar pentru faptul că adulţii din ziua de astăzi, prin metodele moderne de educaţie, uită că bebeluşii posedă un adânc sentiment de securitate şi ştiu să fie responsabili de toate acţiunile lor, atâta timp cât acest lucru le este permis şi nu suprimat de grijile aproape prosteşti ale părinţilor

În ce constă educaţia în ziua de astăzi după metodele moderne:
1) Bebeluşii sunt privaţi de apropierea fizică de mamă chiar din prima clipă după naştere, prin acele uzanţe medicale fără sens, în care sunt măsuraţi, testaţi şi ţinuţi departe de mamă, într-un salon cu urletele altor nounăscuţi în aceeaşi situaţie tristă. Această traumă a abandonului le va rămâne adânc înrădăcinată în personalitate, iar frica de schimbare, teama de singurătate cât şi dificultatea cu care vor lega relaţii intime mai târziu toate acestea vor fii efectele acestei prime şi hotărâtoare experienţe nefaste din viaţa lor.
2) Nu toţi bebeluşii vor beneficia de o naştere naturală, lăsată de la Dumnezeu, pentru că mamele lor tinere vor opta (din neştiinţă) pentru cezariană sau pentru anestezii de tot felul, oferite de către personalul medical ca pe tavă, fără a se gandi vreo clipă cât de nocive sunt acestea pentru nou-născut
3) Vor dormi singuri şi izolaţi după ce vor plânge de mult prea multe ori până la epuizare, nemaisperând la alinare, doar pentru că au fost condamnaţi la singurătate de o regulă barbară, nejustificată şi totuşi atât de răspândită în ziua de astăzi: ,,lasă-l să plângă, să se obişnuiască singur…sau să nu se răsfeţe…’’ Această practică îl va determina pe copil să devină temător, să creadă că ceea ce cere este fals şi se va simţi stânjenit şi ruşinat de dorinţele lui, tocmai pentru că nu poate înţelege de ce strigătele lui de disperare şi singurătate nu au fost auzite.
4) Vor fi hrăniţi cu lapte praf plin de chimicale (că aşa este la modă acum – că doar laptele de mamă nu este suficient de bun – ce prostie!!!) sau alăptaţi după un plan orar stupid, care nu ţine cont de faptul că lor le este sete şi foame nu după ceas, ci după bunul plac.
5) Bebeluşul NU va participa în niciun fel la activităţile uzuale zilnice, va fii încătuşat în vreun scaun, vreun ţarc sau ţinut culcat uitându-se în tavan în camera lui, nefiind practic stimulat corespunzător decât de nişte jucării nepotrivite, în loc de persoane şi activităţi reale din jurul lui.
6) Bebeluşii vor fii ignoraţi, certaţi că nu sunt cuminţi sau apostrofaţi pentru că plâng sau pentru că îşi exprimă astfel nevoile, sau din contră vor fi prea cocoloşiţi şi tot timpul în centrul atenţiei. Părinţii plini de teamă şi frustrări reacţionează la orice semnal de-al bebeluşului, imprimându-i în mod greşit că nu este în stare să fie responsabil, social şi cu un simţ al securităţii proprii foarte dezvoltat. Prin exclamaţii de genul: NU AI VOIE…, NU FACE…., AI GRIJĂ LA…, VEZI SĂ NU CAZI….etc. părintele îi subminează copilului orice încredere în forţele proprii înnăscute, făcându-l să creadă că de fapt asta se aşteptă de la el: să nu se descurce de unul singur şi să nu ştie să-şi poarte singur de grijă – ceea ce este foarte neadevărat.
7) Procesul înnăscut de învăţare pe care toţi bebeluşii îl au chiar din primele zile de viaţă va fii pervertit de regulile noastre rigide de control, educaţie constrânsă de programe aberante care promovează competiţia şi nu lucrul în echipă, toate acele norme manipulative de constrângere îi vor distruge această tendinţă automată pentru învăţare prin logică şi nu prin memorare. Ei vor deveni încetul cu încetul nişte roboţei educaţi de o societate bolnavă, care a uitat că nevoile unui copil sunt iubirea şi afecţiunea şi nu constrângerea prin reguli şi severitate, tocmai pentru ideea preconcepută şi greşită de a nu avea copii răsfăţaţi şi neascultători.
Pe parcursul timpului, voi dezvolta subiectele amintite mai sus, pe rând, explicând fiecare concept în parte, tocmai pentru a readuce normalitatea sănătoasă în vieţile noastre şi ale copiilor noştri. Toate aceste materiale sunt documentate şi scrise cu multă atenţie şi responsabilitate de către o mamă preocupată de informarea corect a tuturor mămicilor de pretutindeni, astfel încât să vă uşureze munca de căutare în găsirea adevăratelor valori în acest noian de informaţii contradictorii care circulă la ora actuală.
Pe curând cu drag,
Ditta