Cand Divinitatea lucreaza 💛💚💙 … Oana Negoescu

“Un an de la NVD2C ul meu 💚💛💙 sarbatorim impreuna cu tine, draga Ditta. Datorita rugaciunilor intense catre Divinitate si datorita sfaturilor tale a fost posibila minunea.
Te iubesc!
Oana si Bebe Iacob😗
Iata povestea noastra:
Am conceput al 3 lea copil ca fiind un mic dar si o multumire Tatalui Nostru Ceresc. Doream sa-I rasplatesc cumva pentru iubirea fara margini si indelunga rabdarea oferite noua in fiecare clipa.
Pe langa toate astea mi-am dorit dintotdeauna minim 3 puisori. Primul copil s-a nascut printr-o cezariana de urgenta la care s-a ajuns datorita stresului materno-fetal si al supramedicalizarii nasterii.
Al doilea copil s-a nascut tot prin cezariana deoarece m-a traumatizat incercarea esuata de la prima nastere.
Inca de la inceputul sarcinii a 3-a am tot cautat medic care sa ma sustina sa nasc natural. Instinctul meu de femeie incepuse sa urle mai mult ca niciodata ca trebuie sa fac ceva sa duc firescul lucrurilor pana la capat de data aceasta .
Uite asa au trecut cele 9 luni de sarcina in care m-am stresat, am plans amarnic.
Nu gaseam nici un ajutor nicaieri. La fiecare control imi rugam medicul sa incercam o nastere naturala. Ma refuza categoric .
Cu cat citeam povestile reusite ale mamicilor de pe grupul NVDC Romania si ma informam imi faceam, parca, si mai mult rau stiind ca eu nu gasesc o solutie pozitiva cu privire la nasterea mea.
Singura solutie ar fi fost dr Romila Marius, insa nu aveam garantia ca o sa reusesc pana la capat o nastere naturala si nu aveam nici sustinere financiara din partea sotului😬
Si uite asa ajung la sfarsitul sarcinii dezamagita, neimplinita, cu sentimente de vinovatie ca nu am facut totul . Incerc usor sa ma obisnuiesc cu ideea operatiei ca si asa l-am suparat suficient pe bebe cu atitudinea mea. M-am rugat mult pe toata perioada sarcinii sa se intample o minune sa pot sa nasc natural . Macar sa se declanseze travaliul natural.
Eram programata la cezariana pe 21 octombrie . Pe 16 octombrie incep usor contractiile 🎉🎉 . Eram putin mai fericita.
A doua zi ma duc sa ma spovedesc si sa ma impartasesc si rog pe toata lumea sa spuna o rugaciune si pt mine.
Pe 18 octombrie dimineata imi sun medicul si il anunt ca am contractii la 5 minute . Ajung la control. Colul era inchis si imi recomanda sa ma opereze cat mai repede sa nu mai fortam uterul prea mult. Era de garda la Pitesti si imi propune sa ma opereze acolo. Refuz categoric si-i spun ca vreau sa nasc la Filantropia cum mi-a promis.
Imi recomanda sa o sun pe sotia dansului sa o rog sa ma asiste la nastere. O sun si dansa ma sfatuieste sa raman la Pitesti sa nu mai aman pt ca nu este de joaca cu uterul dublu cicatriceal. Ii multumesc pt sfat si sun la Filantropia sa vad cine este de garda .
Eram complet dezamagita si debusolata. Ramasesem si fara dr care sa ma asiste pt cezariana. Ma hotarasc sa plec, totusi, spre Bucuresti sa nasc cu cine o fi. Ajung la Filantropia si incerc sa vorbesc cu dr Militaru.
Intre timp apare d-nul dr Iancu despre care auzisem numai de bine. Ii explic situatia mea si-l rog sa ma ajute. Dansul ma refuza politicos si-mi spune ca nu poate prelua o gravida cu contractii pe care nu a mai vazut-o pana acum si-mi spune sa merg la camera de garda sa vorbesc acolo.
Eram si mai dezamagita si speriata. Incerc sa vb si cu dr Militaru. Cand am vazut-o asa dura m-am speriat si mi-am pierdut curajul. O ultima incercare . O sun din nou pe sotia medicului meu, o anunt ca am ajuns in Bucuresti si o intreb din nou daca vine sa ma asiste.
Accepta pana la urma si ma trimite sa fac fisa de internare . Intru in camera de garda, vb cu dr Ionescu, ii explic situatia, stramba putin din nas. O suna pe dr cu care urma sa nasc si cad de comun acord sa raman internata si in momentul in care apar adevaratele contractii sa ma opereze.
O intreb daca a mai fost vreo nvd2c in spital si-mi raspunde imediat ca nu. Este foarte riscant si nu prea se practica … Dupa doua ore de la internare brusc colul meu inchis ajunge la dilatatie de 5 cm. Nu-mi venea sa cred.
Contractiile erau asa usoare si suportabile. Asistenta care m-a controlat merge foarte ingrijorata la camera de garda si anunta : „pacienta dr Vele are 5 cm si merge in picioare ” 😁 Nimeni nu intelegea nimic. O roaga sa fie mai coerenta . Cand inteleg ele despre ce era vorba o suna pe dr sa se indrepte spre spital pt operatie. Ma anunta sa cobor pt ca voi fi bagata in operatie.
Trimit mesaje prietenelor sa se roage pt mine sa se termine cu bine totul. Ajung in camera de travaliu, vine dr Militaru si ma intreaba :”dar nu vrei sa nasti natural ?” Ii zic : „pai se poate?” ” Sigur ca se poate . Mai ales ca ai si o burta micuta ”
Accept fara sa stau pe ganduri. Imi venea sa o pup, sa o iau in brate. Radeam intruna de fericire. Nu le venea sa creada ca accept asa usor. Dr mea nu prea era de acord, ma informeaza asupra riscurilor si ma pune sa mi le asum in totalitate . Accept.
Dupa inca o ora ajung la dilatatie 8 cm cu dureri atat de usoare. Cad de comun acord sa-mi rupa membranele si sa-mi administreze putina oxitocina. Asteptam … cand ajung la dilatatie 10 si bebe ajunge cu capul jos ma chinui si imping desi nu simteam ca este momentul. Asta a fost partea mai grea . Dupa cateva incercari esuate dr mea intra putin in panica. Ma ingrijora si pe mine. Trecusem prin momentele alea si la prima nastere. Nu reuseam deloc sa imping cum trebuie. Impingeam din gat.
Bebe avea dubla circulara de cordon ombilical. Cadem toti de acord sa mai fac o ultima incercare. Bebe se roteste frumos, imi face epiziotomie, ma chinui cat pot de mult sa imping si se produce minunea. Nu-mi venea sa cred . Toata lumea era fericita.
Dr mea foarte bulversata in continuare.Mi se rupsese usor si colul. Partea cu cusutul a fost parca cea mai chinuitoare. Tot personalul era tare incantat de reusita . Hotararea mea de a naste natural le-a dat un plus de curaj si lor. Au spus ca atitudinea pacientei este foarte importanta si pt medici. Comunicarea intre acestia este la fel de importanta.
Dr Militaru abia astepta un astfel de caz. M-au rugat foarte mult sa vb despre povestea mea si sa incurajez viitoarele mamici sa incerce nvdc sau nvd2c ACOLO UNDE ESTE POSIBIL.
Eu am fost un caz fericit. Toate conditiile au fost optime pt nastere naturala in cazul meu ….
Si uite asa, cum spuneam eu ca vreau sa-I ofer o mica jertfa Domnului se pare ca tot El mi-a oferit mie inzecit cel mai minunat si implinitor dar posibil ❤❤❤
Cuvintele sunt putine sa va multumesc pt toata sustinerea voastra!”