As repeta experienta fara sa stau pe ganduri.

Acum un an eram in travaliu, urma sa imi nasc minunea in orasul in care mi-am dorit intotdeauna sa locuiesc iar acum sunt din nou aici si imi scriu povestea.
Ma simt incredibil de norocoasa si sunt complet recunoascatoare vietii si oamenilor din ea pentru toate intamplarile care mi-au fost date.
De 1an+ (de la cursul cu Ditta Depner si pana in prezent) viata mi s-a schimbat.
Am intalnit oameni dupa sufletul meu de la care am avut de invatat, cu care am impartasit informatii si experiente, oameni cu care m-am putut manifesta fara retineri exact asa cum sunt eu, oameni care m-au ajutat si carora viata le va inapoia cele oferite.
Cand ma uit in spate, nu imi vine sa cred ca am trait ceea ce am trait.
Travaliul a inceput seara la 40s cu contractii foarte usoare si rare, nu eram sigura ca a inceput.
A doua zi urma sa mergem la un seminar al consultantului in alaptare si am decis in ultimul moment sa nu mai mergem, pe la 15-16:00 cred; atunci au inceput contractiile sa se faca simtite mai bine.
Imi amintesc ca am evacuat tot pe toate caile de acces iar statul pe wc era dureros dar cred ca m-a ajutat cel mai mult, asa am pierdut partial dopul gelatinos.
Ascultam muzica de relaxare pe surdina si intuneric si incercam sa ma las in voia sortii, sa accept si sa imbratisez contractiile si sa nu gandesc nimic, sa nu decid nimic.
Totul era pregatit, si bagajul si tata Andrei. El a decis cand sa cheme doula si tare incantata am fost sa o vad.
Acum cand scriu aceste randuri ma emotionez. A fost alaturi de mine/noi fizic si spitirual, a venit cu echilibru si armonie, liniste si caldura, mirosuri si masaj si cel mai important, mi-a oferit sprijinul emotional de care aveam nevoie sa am incredere si sa rezist.
Am facut si niste exercitii pentru repozitionarea lui bebe intrucat burtica dadea semne ca bebe s-ar fi pozitionat usor gresit.
Mi-am dorit ca doula sa decida cand este momentul sa mergem la spital si asa a fost. Ea si Andrei au vorbit cu moasa in tot acest timp iar dimineata pe la 4-5:00 am ajuns la spital iar totul era pregatit.
Moasa ne-a intampinat cu cea mai buna energie si ma convinsesem iar ca ea e ceea ce trebuie. Mi-a placut de ea de la prima intalnire de pe timpul sarcinii cand am fost la un control.
Am intrat in cada si m-am relaxat incredibil! Atunci am constientizat cat de buna a fost decizia de a naste in apa.
Imi amintesc ca am facut buza colului iar dupa o perioada dupa ce moasa mi-a masat colul am nascut.
Imi doream sa nasc in genunchi dar picioarele imi erau epuizate si m-am intors sa ma odihnesc si asa am nascut, tinandu-i de maini pe tata Andrei si pe doula, impingand cu toata puterea inzecita cu care am fost inzestrata special pentru acel moment. Nici nu am stiut ca bebe a iesit!
Simteam ca nu mai pot iar cand am deschis ochii, moasa il scoatea pe preaviteazul meu pui din apa si mi punea pe piept.
“Nu imi vine sa cred” am spus de n ori… tata avea lacrimi in ochi (si eu acum🙈) iar pe mine ma coplesise o fericire si o forta de nedescris.
Doamna doctor a venit la final, mi-a placut si de dansa, mi-a castigat increderea. Neonato astepta pe hol, cu ei am avut un conflict apoi, motiv pentru care am plecat mai devreme din spital.
Dar toate intamplarile ne-au facut sa fim mai buni, mai puternici, mai informati.
Am incercat si incercam in continuare sa ii oferim copilului nostru ce credem noi ca este mai bun si ii putem oferi, co-sleeping, purtat in ssc, autodiversificare vegana, educatie alternativa, etc.; iar toate acestea, credem noi, ne-au ajutat sa avem un copil minunat si sa percepem intamplarile ca fiind de bun augur cu un scop clar si sa le imbratisam si sa scoatem ce-i mai bun din ele.
Sunt atatea de povestit dar ma rezum la atat.
Ne dorim foarte mult ca inca un sufletel sa ne aleaga si sa vina la noi in familie🥰.
As repeta experienta fara sa stau pe ganduri.
Am scris aceste randuri atat pentru mine cat si pentru voi si pentru Ditta Depner, ca semn de recunostinta pentru existenta ei!🤗
Va multumesc tuturor si va doresc, cum zice o prietena draga, dragoste si iubire!❤️
Cristina Bratu