„Buna Ditta,
Am sa scriu mai ales pentru a incuraja mamicile sa isi spuna clar dorintele legate de nastere, pentru care ar trebui sa se pregateasca si sa se inarmeze cu informatii, si sa isi gaseasca un medic care sa le sustina, asa cum am gasit eu.
Sunt bucuroasa mama a trei fetite, iar ultimele doua sunt gemene, nascute la 39 de saptamani si 3 zile, 100% natural. Nu in apa cum imi doream eu, nu a mai fost timp. Travaliul a inceput in toiul noptii. Am inceput cu contractii destul de dureroase. Ma amuzam ca intre ele reuseam sa adorm cate 5 minute.
S-au intensificat la 2 ore de la debut, dar am crezut ca nu sunt reale. Am mai stat jumatate de ora numarand timpul intre contractii, ceva nu era in regula, erau prea dese 🙂
L-am trezit pe sot si in jumate de ora eram la clinica, unde am scos din rutina cezarienelor medicul de garda si moasa. Cand au auzit ca am gemeni au spus din start – cezariana. Am raspuns categoric NU, sunati-mi medicul. Durerile erau foarte puternice, iar ele in continuare doreau sa ma tot consulte. Cu greu m-am lasat. Dilatatie 10!!!
In urmatoarele 10 minute mi s-a rupt si apa, primul copil era pozitionat. Printre intrebari legate de meniul dorit, CNP si alte detalii neimportante pentru mine, la care politicos am amanat raspunsul, cu greu m-au convins sa urc in sala de nasteri ca sa nu nasc in cabinet. Intre timp, medicul meu a fost sunat de sot si a ajuns in sala de nasteri in 10 minute de la apel.
La cateva minute s-a nascut prima fetita (am refuzat sa ma asez pe masa de nastere stiind ca din picioare nasc mai usor, doar pe expulzie am urcat simtind ca e deja capul putin afara). Directorul clinicii a aflat la ora 5:40 ca are o pacienta cu NU-ul in brate, cand m-am opus si montarii branulei pe care totusi am acceptat-o doar cand mi-a explicat medicul meu ca se pune preventiv in caz ca e urgenta vreo interventie.
A doua fetita si-a facut aparitia din prezentatie pelviana, deci cu fundicul inainte, la doar 4 minute de sora ei. Doctorul de garda, din umbra, era in trepidatii. Perineul meu a fost taiat pentru a-i face loc minunii numarul doi. S-a mai intamplat sa am o sangerare oprita mai greu. Dar la 5:50 aveam deja inca doua fetite.
Nu pot sa nu spun de cat folos mi-a fost o moasa din Israel, Judy Slome Cohain. M-a incurajat pana in ultima clipa ca pot sa nasc natural fara riscuri pentru copii in ciuda streptococului care imi iesise la ultimul test in saptamama 32 si pe care am refuzat sa il tratez cu antibiotic. Am folosit doar usturoi local, dupa cum recomanda ea mamicilor. Asa am si dat de ea, cautand solutii naturiste pentru inlaturarea lui. Judy mi-a fost alaturi pe email zi de zi aproape, din saptamana 34 pana in pre-ziua nasterii. M-a sustinut cu sfaturi si documente valoroase despre nastere de gemeni, asistand peste 700 de nasteri acasa in cariera ei. Un profesionist „fara arginti”….. inca nu am gasit modalitatea de a ma revansa ei pentru tot ajutorul.
Si cu tristete compar incurajarile si sfaturile moasei din strainatate cu certurile si dojenele primite in primele minute de cand am fost preluata de moasa maternitatii: de la „nu mai tipati, doamna, nu va ganditi ca va speriati fetita deja nascuta?” …”nu aveti cum sa nasteti natural…”
In schimb, a crezut ca pot sa nasc asa cum doresc si medicul meu Dr. Nicolae Gabriel. El m-a incredintat ca va fi onest cu mine la fel ca si la prima sarcina si imi lasa libertatea de alegere, prezentandu-mi variantele in cazuri de risc. Asa a si facut si a primit ulterior nasterii, felicitari de la directorul clinicii!
Concluzii: sarcina cu ecografie trimestriala!, fara vitamine si fier, cu multe urzici si fructe si o nastere lasata sa se intample la voia bebeilor (putine gravide cu sarcina gemelara sunt lasate sa treaca de saptamana 36-37, fiind supuse cezarienei inutil).
Cu tristete mai spun: suntem tratate asa in maternitati pentru ca ne lasam sa fim manipulate si nu mai avem deloc incredere in fortele noastre. Eu am incercat sa schimb ceva. Sa schimb parerea unui intreg corp de garda ca nasterea de gemeni nu se face cu cezariana. Mi-a iesit!! Cu pozitivism iremediabil si drag,”
Ana
Vezi și
Am invatat sa ma accept
Povestea mea incepe cu multi ani in urma, asteptand un Bebe cu disperare. Am trecut prin toate starile posibile, de disperare la acceptare.