Alina Suman, Iasi

Vazand ca nu am nici o sansa de a naste in Iasi, asa cum vreau, ne-am hotarat sa plecam la Brasov. DPN-ul se apropia, dar in adancul sufletului meu, inca mai credeam ca pot gasi pe cineva care sa ne fie alaturi la o nastere acasa. Si asa s-a si intamplat. Cu 2 zile inainte sa se implineasca 39 saptamani de sarcina, am citit toata noaptea povesti despre nasterile acasa, inclusiv aici, in ideea de a ma pregati pt o nastere acasa neasistata, lucru pe care nu il recomand. Asa am descoperit 2 inimi care au fost alaturi de o mamica din Bucuresti la o nastere Lotus. Imediat am trimis un mesaj, iar a doua zi am primit si raspunsul :), moasa Tatiana (care este si medic) a acceptat imediat sa ne fie alaturi. Multumiri si celei de-a doua inimi Ana Gagiu, care m-a incurajat si sustinut de la distanta.

Am fost la un control la medical meu, care mi-a spus ca ma pot pregati de nastere de acum. I-am transmis si Tatianei acest lucru si imediat urmatoarea zi a sosit la Iasi. In aceeasi zi, pe la pranz am pierdut dopul gelatinos si m-am bucurat enorm ca momentul intalnirii cu a mea printesa era tot mai aproape. Si asta se intampla exact cand am implinit 39 de saptamani. Din ce am citit si auzit, referitor la pierderea dopului, am crezut ca lucrurile vor evolua foarte repede si ca in maxim 2 zile nasc, lucru care nu s-a intamplat.
Am inceput sa am contractii neregulate si total nedureroase, ziua si noaptea inainte de culcare. In fiecare seara adormeam cu gandul ca a doua zi dimineata am sa ma trezesc cu membranele rupte si ca nasc repede si usor. Am avut asteptari legate de nastere si asta a incetinit procesul… In tot acest timp mi-am continuat activitatile cotidiene (impreuna cu Tatiana), care ajunsese deja la noi si care a dat dovada de o rabdare de neimaginat. M-a sustinut moral, mi-a dat sfaturi, am vorbit, am impartasit pareri, am iesit la plimbare. Si asta o saptamana, timp in care am avut un travaliu cu contractii neregulate si nedureroase. Deci da, a fost un pretravaliu de 7 zile. Vazand ca dilatatia progreseaza greu Tatiana a muncit mult, s-a informat, a cautat raspunsuri la ceea ce se intampla, (colul meu s-a dilatat usor pana pe la 4 in aceste 7 zile), iar cu 2 zile inainte de nastere, am inceput sa ne gandim si la metode naturale de declansare: am mancat ananas, am facut gimnastica, am urcat si coborat scari, am luat remediile homeopate recomandate si am facut dragoste. Asa ca, toate insumate au facut ca minunea sa se produca. La 40 de saptamani si o zi, la ora 05:45, mi s-au fisurat membranele.

Am simtit prin somn ca parca m-am udat, am mers la toaleta si am constatat ca membranele se fisurasera, pierdeam lichid putin cate putin. Pe la ora 08 dimineata parca s-au intetit si contractiile si incepeau sa fie regulate si usor dureroase. Mi-am pregatit cada, am aprins lumanarile parfumate in baie, mi-am pus uleiuri esentiale si am intrat in apa. Ma simteam foarte bine, cred ca am ramas vreo 2 ore in cada si ma relaxasem atat de mult incat si contractiile parca se rarisera, incepuse sa-mi fie cald asa ca am hotarat ca restul travaliuliu sa il petrec pe pat. Eram emotionata, nu stiam ce si cum sa fac, eram coplesita de ganduri, dar ma gandeam ca in cateva ore am sa-mi tin copilul in brate. (Prostia mea a fost ca am lasat in camera ceasul pe perete la care m-am tot uitat…) Stiind ca membranele s-au fisurat la 05:45, ma gandeam ca pana la ora 14:00 am sa nasc… Travaliul a mai durat si spre final cu greu mai reuseam sa controlez respiratia de expulzie, eram foarte obosita, epuizata si chiar ma gandeam ca eu ma opresc ca nu mai pot continua :). Expulzia in sine a durat ceva timp (nu mai stiu exact cat, caci dupa ora 16:00 am decis sa ignor ceasul si sa ma concentrez pe nastere), insa noroc cu Tatiana care m-a ajutat enorm: mi-a vorbit, mi-a facut masaj si s-a asigurat ca perineul ramane intact. Simteam nevoia asta de a renunta exact inainte de a auzi un oaaa cristalin si destul de puternic. Trairile din timpul travaliului sunt greu de exprimat in cuvinte, iar emotiile greu de descris. Toate astea raman in sufletele noastre: al meu, al lui Liviu si al Tatianei si cateodata cand revedem pozele se trezesc si trairile.

Iubita noastra Laura s-a nascut la ora 18:48, 3100 g, 49 cm. Deci a fost un travaliu de 13 ore, trei sferturi din el cu zambete, relaxare, si un sfert intens plin de concentratie, nerabdare si implinire.
Imediat dupa expulzie bebelina mi-a fost pusa pe burta, de unde s-a tarat pana la cel mai apropiat san, s-a atasat si a inceput sa pape. Si a ramas asa cred vreo 2-3 ore. Suptul a favorizat nasterea placentei, a carei expulzie a fost dupa 40 minute de la nastere. A iesit pe o ultima contractie puternica, intreaga si frumoasa.
Mi s-a parut fantastic si vernixul, care a ramas pe pielea bebelinei si s-a resorbit. In zonele in care era mai abundent l-am masat usor, inclusiv pe capusor. Aaaa, am uitat sa precizez ca mi-am dorit tare mult ca Laura sa aibe parul brunet, bogat si ondulat, am tot vorbit cu ea cand era in burtica si mica de ea m-a ascultat si cand am vazut-o prima data nu mi-a venit sa cred ce mult par avea, negru si carliontat :). M-a fascinat si calmul ei, claritatea si modul in care ma privea, cu ochii ei mari. Lui Liviu i-a ramas tiparita in minte fata senina a Laurei cu ochii mari deschisi imediat ce a scos capul si cum astepta ea cuminte si curioasa ca la urmatoarea contractie sa fie afara cu totul.
Cordonul era foarte frumos, rozaliu, gros cu pulsatiile lui specifice si daca tot l-am vazut asa, am decis sa nu il distrugem nici macar dupa incetarea pulsatiei. Si asa a ramas si a facut legatura intre placenta si Laura vreo 6 zile, cand s-a detasat el frumos prin uscare completa. Placenta a fost spalata si tratata de Tatiana cu sare, ulei de lemn de trandafir, galbenele, cimbrisor, a pus-o intr-un castron pe o aleza si un strat de sare (pentru a absorbi umezeala).

Dupa vreo 4 ore de la nastere m-am ridicat din pat, am putut sa stau in sezut si inafara de oboseala fizica ma simteam foarte bine. Nu am avut ruptura de perineu. Din cauza nivelului mare de hormoni secretati in acea noapte nu prea am dormit, atipeam asa cateva minute la fiecare jumatate de ora. Am stat toata noaptea cu Laura pe pieptul meu, la san, o priveam si nu imi venea sa cred ca Dumnezeu ne-a inzestrat cu atata putere si ca face minuni in cazul fiecarei nasteri naturale.
Cam asta mi-a fost experienta, inedita pentru ca nu stiam la ce sa ma astept si minunata pentru ca am trait-o. Acum daca as putea da timpul inapoi as schimba cateva lucruri: as vrea sa am langa mine o doula, m-as scufunda in mine si as renunta la a incerca sa controlez nasterea, as scoate ceasul din camera :), as fi muuult mai rabdatoare. La urmatoarea nastere am timp sa ma revansez.
Acum vreau sa multumesc tuturor celor care m-au inspirit (Ditta si intreg grupul de Hypno), sustinut si au avut rabdare (Tatiana si scumpul meu sot), au fost alaturi de noi cu gandul (Ana Gagiu si Ana Ilie) si multumesc mamicilor a caror povesti le-am citit.
Viitoarelor mamici le doresc sa se informeze FOARTE mult, sa citeasca, sa-si puna semne de intrebare, sa caute raspunsuri si sa-si planifice nasterea in cel mai mic detaliu, astfel sa aibe nasterile la care viseaza, indiferent ca vor fi intr-o maternitate sau la domiciliu.