Antonela (Toni) Barabas, Bucuresti

Totul este sa crezi cu toata fiinta nastere naturala

Consider copii ca fiind cea mai mare minune si implinire in viata unei femei si implicit intr-o familie. Mi-am dorit foarte mult al 2-lea copil si inainte de a veni am avut convingerea ca am fost pregatita de acest minunat suflet sa il aduc pe lume exact asa cum este firesc si natural “lasat de la Dumnezeu”.

Am avut aceastra incredere in mine de a naste natural (fara nici un fel de interventie) inca de la primul copil al nostru. Insa acum a fost mult mai profunda credinta. Ca o convingere din toata fiinta ca nu am nevoie de analize ecografii inutile vizite la medic etc . In definitiv ce pune Dumnezeu in fiecare din noi este exact ceea ce trebuie si avem nevoie.

Consider ca este esential sa avem aceasta incredere. Daca e dat sa apara vreo problema, este de neevitat indiferent cate masuri de siguranta luam noi precum analize, eco etc.

Intr-o astfel de situatie in care iti este data binecuvantarea de a aduce pe lume un sufletel este foarte important sa avem incredere ca totul va fi bine si ca vom primi ceea ce meritam. E de la sine inteles ca frica este principalul inamic pentru care recurgem la interventiile de mai sus in consecinta e necesar sa lucram cu ea si sa o eliminam . Sau sa eliminam orice risc din mintea noastra .

Ne-au ajutat foarte mult plimbarile in natura, vizite in locuri cu incarcatura energetica si spirituala deosebita : chilia Parintelul Arsenie, Izvorul Parintelul de la Sambata, mormantul de la Prislop etc.

Imediat ce mi-am dorit sa am al doilea copil a si aparut fara inarziere. Practic ceea ce iti doresti din adancul sufletului se si implineste, devine realitate. Totul este sa crezi cu toata fiinta.

Cum a fost sarcina? Am avut o perioada foarte buna. Fara greturi, ameteli, stari de rau, mirosuri, pofte etc. Exceptia au fost primele 2-3 luni in care am simtit nevoia sa dorm mai mult si starile de irascibilitate crescute.

Cum a fost pregatirea pentru copil? Consider ca a venit pe lume un alt creator, suflet special unic (ca noi toti).

Ce am facut noi:

Am iesit in natura mai des (locuim in Bucuresti unul din cele mai toxice orase).

Am fost la cursul HypnoBirthing tinut de Ditta Depner.

Am facut relaxari prin muzica linistita.

Am facut exercitii de respiratie.

Am fost rezervati sa spunem cunostiintelor, rudelor despre decizia de a naste acasa pentru a nu primi fricile celorlalti.

Am luat legatura cu moasa Irina Popescu.

Am fost la cateva vizite la moasa.

Am ales sa nu cunoastem sexul copilului pentru a avea o surpriza la nastere.

Am facut de 2 ori analize la sange. Au iesit normale si la inceput si la sfarsit.

Am facut o ecografie simpla in saptamana 37,5 la rugamintea moasei care a durat 5-10 minute.

Ziua Nasterii

A fost o zi normala de luni cu activitati zilnice obisnuite, eram in saptamana 38. Au inceput contractiile in jur de 18:30 dar am crezut ca sunt contracti false care vor trece si am luat nospa singurele pastilute pe care le-am mai folosit ocazional.

Insa contractiile au continuat sa vina la intervale regulate cam 10 min. Parca sunt o masinarie. De unde stie corpul sa faca asa ceva la un interval asa precis? Va dati seama ce masinarie perfecta a facut Dumnezeu?

Pe la 20:30 am sunat-o pe moasa sa ii spun de contractii care nu se opreau si m-a rugat sa le monitorizez in continuare si sa ii spun la cat timp vin si cat dureaza o contractie.

Contractiile veneau la 10 min si durau cam 1 minut dupa care s-a micsorat timpul intre contractii de la 10 la 6-5 minute. Am sunat dupa o ora si douazeci de minute sa ii spun ce am constatat si am primit imediat verdictul: “IN SEARA ASTA NASTEM”. Moasa a trimis-o pe doula Raluca Bradea cu care lucreaza ca sa ma asiste pana ajunge ea.

Cand a ajuns ajutorul nostru pe la ora 11 contractiile incepusera sa devina mai puternice, nu am mai urmarit durata si nici intervalul, pur si simplu am inceput sa ma relaxez.

Am simtit nevoia sa merg sa stau pe WC si in acelas timp imi venea sa imping. Am avut senzatia sa imping puternic de 3 ori. Intre timp sotul meu a umplut cada cu apa calduta.

In clipa in care am intrat in apa am simtit cum ma imbraca senzatia de cald si de usor, m-am relaxat cu adevarat. Stateam in cada dar apa nu imi acoperea corpul complet. Partea umerilor si pieptul erau partial afara din apa. M-am simtit foarte bine cand Raluca ma stropea cu un prosop pe zonele ramase afara din apa. M-a ajutat sa ma detasez aproape complet de timp de loc si de durere.

La scurt timp dupa ce am intrat in apa bebelusul a iesit usor cu caputul in afara dupa care s-a retras. Am simtit capusorul copilului si l-am atins usor cu mana, aceasta a fost prima lui incercare.

La scurt timp (3-5 min) bebelusul a facut a doua incercare, de data asta a iesit cu caputul mai mult, dar s-a retras si acum. A doua oara am reusit sa-i vad foarte bine caputul si eram nerabdatoare sa il vad afara cu totul.

Intr-un timp mult mai scurt decat la a doua incercare (cam 2-4min) bebelusul a iesit de data asta fara cale de intoarcere, frumos si usor, in liniste. Am trecut foarte usor de la relaxare la bucurie.

Durerea pe care am simtit-o a fost ca o presiune in zona bazinului in momentele cand am stat pe WC, iar cand am intrat in apa s-a calmat.

Dupa ce a iesit bebelusul l-am luat in brate si am stat cateva minute cu el la piept. Bebelusului i s-a auzit vocea dupa ce am iesit din baie, ceea ce ne-a bucurat pe toti dar s-a oprit foarte repede.

Am iesit destul de repede din apa fara ajutor, cu bebe inca legat prin cordon de mine. Am infasat bebelusul cu scutece din bumbac si l-am tinut permanent in contact cu pielea mea stand intinsa pe pat si asteptand expulzia placentei.

Cam la 20 de minute a iesit si placenta, cordonul ombilical a fost lasat pana in momentul in care nu a mai pulsat. Dupa ce taticul a taiat cordonul cu ajutorul moasei bineinteles, am imbracat bebelusul si l-am pus la piept sa suga, dupa care am facut si masuratorile. Era un bebe sanatos de 3,85 kg si 53 cm .

Ne-a uimit pe toti instinctul si viteza cu care bebe a prins mamelonul, fiind foarte precis si hotarat.

Trebuie sa spunem ca in tot acest timp fratiorul lui mai mare Matei, a fost prezent si s-a bucurat foarte mult, fiind entuziasmat. El a ales sa doarma impreuna cu fratiorul lui si cu mamica.

Matei a fost cel care a ales si numele bebelusului dorind sa il cheme Andrei, dupa un baietel de la gradinita cu care era prieten.

Multumim si suntem recunoscatori pentru modul in care bebelusul nostru ne-a indrumat sa il aducem pe lume, cu calm, blandete si natural. Am ales sa impartasim povestea nasterii bebelului nostru, gandindu-ne ca poate fi de ajutor si altor mamici care isi doresc sa traiasca o asemenea experienta.

In acest proces nu au existat vizite la doctor regulate, ecografii lunare 3d, 4d, 5d etc, am fost scutiti de spagile de a ne vedea propriul copil dupa nastere, precum si de orele de vizita in care ai dreptul sa intri sa il vezi. De asemenea am scapat si de asistentele acre care sunt foarte dragute numai cand le dai ceva in rest nu te baga in seama. Am fost scutiti si de vaccinurile “obligatorii” care sunt facute in spital. Mamica a vazut si a fost alaturi de propiul copil de la inceput. Bebele a avut posibilitatea de a primi celulele stem care se pierd in momentul taierii cordonului ombilical.

Ca o observatie personala, am aflat numai de la cateva cunostinte, faptul ca acuma a devenit o moda, testul amiocentezei ca “obligatoriu”. Toate aceste analize fiind inutile sarcina decurgand normal fara probleme, dupa parerea mea sunt doar niste interese materiale.

Doresc sa multumesc lui Ditta, Irinei, Ralucai si tuturor moaselor si doulelor care depun suflet si energie pentru a informa si sprijini mamicile sa ia cele mai bune decizi pentru copilasii lor.

Lasa un Comentariu

541 views

Start typing and press Enter to search