Alexandra Aron, Brasov

„Eu si sotul meu ne-am hotarat sa avem un copil prin august 2012. Am crezut ca se va intampla foarte repede sa raman insarcinata, dar nu a fost chiar asa. Am incercat timp de 9 luni, asa constiinciosi, cu notat in agenda : perioada de ovulatie si datile cand “profitam de ovulatie” , dar nimic…. desi eram ok amandoi, conform doctorului. M-am necajit foarte tare din aceasta cauza, nu am cedat, dar am renuntat sa mai notez pe agenda si sa las lucrurile sa mearga de la sine, cum vrea D-zeu… Au urmat alte 2 luni de pauza de incercat de facut BB deoarece cumnatul meu (care stat ea la noi) a facut varicela, apoi si sotul meu. Dupa aceste evenimente, am reluat incercarile(nenotate pe agenda) si in septembrie m-am trezit ca imi intarzie menstruatia, care era foarte regulata. Nu mi-a venit sa cred, dar ramasesem insarcinata atunci cand ma asteptam mai putin.

Eram in al 9-lea cer si eu si sotul meu si am inceput sa numaram zilele si lunile pana ne vom putea tine in brate bebelusul. Au urmat o perioada de informare despre tot ce inseamna sarcina si nasterea… si asa am ajuns la cursurile Dittei Depner de Hypnobirthing. Daca pana atunci aveam o lista serioasa de temeri legate de nastere, dupa acest curs 90% din ele au disparut. Pe perioada sarcinii, am aplicat, in limita timpului liber disponibil, ce am invatat la curs, pentru a ma relaxa si a-mi creste increderea in mine, in puterea mea de duce la bun sfarsit acesta sarcina si a avea o nasterea implinitoare. Timpul a trecut frumos si in ziua de 9 mai ora 00:30 m-am trezit din somn cu niste dureri ca la menstruatie. venise momentul … urma sa ne intalnim cu bebe. M-am dat jos din pat, m-am dus intr-o alta camera si am incercat sa ma relaxez: mi-am pus muzica de relaxare si am aplicat cateva tehnici de la curs, asteptam rabdatoare evolutia contractiilor. La ora 8:30 cand contractiile ajunsesera la 3 min, ne-am pornit spre clinica Eva (Brasov). Mentionez ca aveam pregatit un plan de nastere foarte studiat cu toate optiunile bine subliniate. Voiam sa nasc cu blandete, asa cum ne-a insuflat cu mult drag Ditta: o nastere mai putin medicalizata, fara epidurala si perfuzii cu oxitocina sau calciu, cu taierea cordonului dupa ce nu mai pulseaza, cu asteptarea nasterii placentei si evitarea chiuretarii, fara epiziotomie, fara ruperea membranelor, fara picaturi in ochi la bb, fara vaccinuri si etc…. intr-o camera frumos amenajata, nu pe masa (scaunul) de nastere, cu o doula si cu sotul alaturi, intr-o atmosfera calda si relaxanta.

Buun, am ajuns la clinica, mi s-a spus ca salonul 22 (unde se putea naste cu blandete) era ocupat si ca trebuie sa nasc intr-o sala de nasteri. Nu aveam de ales, ne-am dus in acea sala in care era un pat, un fel de scaun ginecologic si o cada. Am rugat-o pe dna dr care ne-a preluat sa ma lase sa nasc pe pat, avand in vedere serviciul platit (de “nastere cu blandete”) la care ea, foarte revoltata mi-a zis: “dar tu ce crezi ca ai venit aici sa faci mizerie peste tot, nu se poate asa ceva, o sa nasti pe masa asa cum trebuie, nu cum vrei tu” . Noroc ca era sotul meu cu mine si i-a zis vreo doua vorbe, astfel incat am putut ramane pe pat.

Mi s-a facut tuseul vaginal, aveam deja 6-7 cm dilatatia. Am ramas pe pat, intre timp a ajuns si doula mea la clinica si impreuna cu sotul m-au ajutat sa raman calma, relaxata si sa respir corect, in ciuda contractiilor care erau tot mai dese si mai durereoase: mi-au citit tehnici de relaxare, doula mi-a facut aromoterapie, sotul meu imi punea intruna comprese cu apa rece si ma hidrata… astfel incat travaliu a evoluat bine. Dupa alte 2 ore eram dilatata complet.

A sosit si dna doctor care mi-a urmarit sarcina si care avea sa urmareasca discret si cu bun simt cum evolueaza travaliul si nasterea si care nu trebuia sa intervina decat atunci cand i se parea ca este vreun moment critic. Asa a si fost. Desi eu eram dilatata complet, deoarece saculetul amniotic era intact, bb cobora foarte greu. D-na dr m-a sfatuit sa o las sa imi taie membranele pentru a-mi usura nasterea. Am mers pe mana ei, mi s-au taiat membranele, dupa care mi-a spus sa ma plimb prin sala, sa ma asez pe WC, deoarece gravitatia ar trebui sa ma ajute. M-a lasat asa inca 2 ore si ceva, timp in care durerile mele erau destul de mari si epuizarea mea fizica la fel, iar bb se lasa asteptat. Trecusera 12 ore si ceva de travaliu si oboseala isi cam spunea cuvantul … bebe nu cobora prin pasajul de nastere.

Mi s-a facut un TNS si pulsul lui BB incepuse sa scada, era obosit si el … Atunci a luat initiativa dna dr si cu acordul meu m-am urcat pe masa de nasteri sa il scoatem pe bb cat mai repede. M-a rugat sa imi adun puterile, sa dau tot ce pot din mine si in cateva contractii sa il scoatem pe bb ca deja e cam tarziu si nu ii mai e asa bine. Zis si facut. M-am urcat pe masa si i-am urmat toate indicatiile, astfel incat intr-o ora l-am tinut pe bb in brate pentru prima data. Momentul acesta si bucuria de a-ti tine beblusul in brate pentru prima data, sunt greu de descris in cuvinte … e ceva magic pur si simplu, nu mai simti nici o durere (de la epiziotomie), doar bucurie. Spre norocul meu, la 10 minute a iesit si placenta, intacta, frumoasa, deci am scapat de chiuretat.

Am nascut o fetita dragalasa, Iulia, de 49cm si 3250grame cu nota 10. A fost o surpriza foarte mare pentru noi, deoarece nu stiam sexul bebelusului, iar lumea din jurul nostru ne spunea ca o sa avem un baietel, dupa burtica, dupa fata, etc… dar s-au inselat si ne-au dus si pe noi in eroare.

Cam asa au decurs lucrurile in povestea mea, si daca as face-o inca o data as face-o tot la fel adica: fara perfuzii cu oxitocina si alte substante, fara epidurala, si cu interventia doctorului doar atunci cand trebuie, cred ca asta a fost norocul meu, altfel m-as fi chinuit mai mult timp si cine stie unde se ajungea. Trebuie sa ramanem deschise si sa acceptam interventia doctorilor in momente cheie. Asta e sfatul meu pentru mamicile care isi doresc o nastere nemedicalizata (sau mai putin medicalizata). In concluzie, cursul Dittei m-au ajutat foarte mult psihic, am simtit tot timpul ca sunt pe pozitii, ca suport bine travaliul, ca lucrurile evolueaza asa cum m-am pregatit, doar ca fizicul a fost mai slab si era sa cedeze. Nasteri frumoase va doresc tuturor!”

Lasa un Comentariu

834 views

Start typing and press Enter to search