Adina, Brasov

In 10.06.2014 la ora 10.06 s-a nascut o mare Iubire: Elia Maia Alecsandra. A fost si este, dupa fiul meu cel mare de 13 ani, cel mai ambitios, nebunesc si frumos proiect al meu.

Acum 13 ani, mi-am jurat din toata inima ca n-o sa mai indraznesc vreodata asta. A fost o nastere traumatica. Nu mi-am putut tine copilul in brate, nu l-am putut alapta imediat, a trebuit – desi mi se facuse epiziotomie – sa urc pana la etajul 3 sa il pot tine in brate si la san, sa il pot vedea. Am vorbit si cu femei care au nascut natural, usor si fara dureri, eu insa am experimentat cealalta fateta, ceea ce nu se prea spune si se ignora. Nu intru in detalii, dar am urat din toata inima, de atunci spitalele si am facut tot posibilul sa nu mai calc pe acolo.

M-am trezit cu surpriza asta mica care mi-a trezit spiritul, mi-a tzunamizat viata si m-a facut sa vad diferit totul, inclusiv propria nastere. Toate au inceput sa prinda contur si puzzle-ul – la inceput haotic – a devenit tabloul unei nasteri naturale acasa. Am reluat de undeva din minte, ideea unei nasteri in apa, ceva la care am visat si prima data (dar am renuntat din ignoranta si pentru ca, eram obisnuita sa fac lucrurile la fel ca toti ceilalti) a inceput sa prinda viata.

O prietena a postat pe facebook o emisiune despre Ditta Depner, femeia care a nascut acasa de doua ori, despre care eu imi aduceam aminte ca era creatoare de moda, apoi ca avea o florarie. Asa am inceput sa caut si tot universul meu s-a reorganizat astfel incat sa primesc informatiile necesare, sa ajung la premiera documentarului ”Indraznesc sa nasc asa cum vreau” la Brasov, unde chiar am intalnit-o pe Ditta. Am primit raspunsuri la intrebari, mai ales de la Doctorul Ionel si am primit unul dintre cele mai frumoase cadouri din viata mea: un curs de Hypnobirthing. Acolo am intalnit oameni minunati si am auzit povesti inspirante de viata, am invatat o multime de lucruri care m-au ajutat incet incet sa fac pace cu mine, cu propria-mi nastere si cu nasterea fiului meu.

Am observat incantata ca ma pot relaxa profund si am fost fericita ca omul meu iubit m-a sustinut la curs si in toata nebunia asta, dar mai ales ca a nascut cu mine cand avea suficiente motive sa fuga mancand pamantul.

Cascadele apelor au inceput sa curga duminica dimineata. Valuri puternice au inceput doar luni spre seara (n-am calcat atatea rufe in toata viata mea, asta ma ajuta sa ma concentrez la altceva ca oricum nu puteam sta culcata si nici dormi decat in reprize scurte). 🙂

Marti dimineata a fost apogeul calatoriei si, in ciuda fricilor mele ascunse fetita noastra s-a nascut in apa din cada, exact cum am planuit, doar cu noi si miile de ingeri chemati, sanatoasa si frumoasa cum nu se poate spune. Bineinteles ca fiecare cioara crede ca puiul ei e cel mai frumos.

A inceput sa ne ”vorbeasca” exact cum a tot rugat-o taticul in burtica. A gangurit incontinuu si s-a oprit doar cand a obosit si a trebuit sa faca nani. Am retrait nasterea fiului meu, doar ca de data asta am putut face ceva si sunt foarte multumita mai ales pentru ca am scapat-o pe strumfita de proceduri, de mese reci, de straini, de intepaturi si alte alea, care nu ne fac bine noua, daramite unui ingeras nou nascut.

Tati i-a taiat cordonul si a tinut-o in brate, eu m-am putut odihni linistita ca am tinut-o in brate, ca a gustat din laptic imediat si ca am facut-o si pe asta.

Fetita noastra chiar a iesit dintr-un trandafir, ideea chiar functioneaza, i-am simtit chiar mirosul! (vizualizarea trandafirului invatata la curs sau descrisa in cartea Hypnobirthing) Meditatiile, afirmatiile si vizualizarile invatate la curs au dat rod, deci e pe bune: Viata bate filmul ! Si ala din mintea noastra si scenariile apocaliptice ale altora.

Nu m-am facut franjuri cum mi s-a prezis cu ”bunavointa” medical exprimata, nici n-am facut icter si am lapte, fir-ar sa fie! M-am nascut se pare sa sparg profetii!

Deci, nu e musai sa ajungi la spital, poti naste acasa, in cuibul tau ( e adevarat cu putin mai mult efort si intensitate), daca reusesti sa-ti depasesti ideile si scenariile cu care esti obisnuit si sa vrei sa vezi si alte variante de destin. Durerea poate fi depasita si controlata, poti folosi anestezicul mintii tale si aceasta (mintea) sa lucreze pentru tine.

Multumesc Ditta pentru ca ne-ai sustinut mereu si ca ai fost atat de nesperat de aproape! Multumesc tati de copil frumos, pentru ca ai nascut impreuna cu mine, pentru toata sustinerea, ajutorul si generozitatea ta! Multumesc Doamne, ca mi-ai trimis tot ce aveam nevoie sa reusesc si sa vad ca se poate, pentru c-ai lucrat atat de frumos prin mine si prin altii, dar mai ales pentru soarele asta mic si frumos care ne lumineaza viata!”

Lasa un Comentariu

734 views

Start typing and press Enter to search